matroană sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 155^v/l 9] V: (Înv) ~onă / Pl: ~ne / E: lat matrona, ger Matrone, it matrona, fr matrone] 1 Soție a unui cetățean roman. 2 (Pex) Femeie căsătorită, cu înfățișare care impune respect Vz doamnă. 3 (Dep) Femeie în vârstă. 4 (Pex) Femeie grasă. 5 (Rar; șîs ~na casei) Soție a capului de familie.

MATROANĂ, matroane, s. f. (La romani) Nume dat în semn de respect unei femei căsătorite din aristocrație. Roma veche întreagă Se-nșiră pe dinaintea mea: consuli, proconsuli, matroane, copile. MACEDONSKI, O. I 14. ◊ (Astăzi livresc sau ironic) Juvaerurile atîrnau la gîtul și urechile matroanelor. ANGHEL, PR. 40. [Iat-o] în sfîrșit, matroană respectabilă, povățuind. NEGRUZZI, S. I 289.

MATROANĂ s.f. (Ist.) Nume dat în semn de respect mamelor sau femeilor căsătorite din aristocrația romană. ♦ (Uneori ironic) Femeie matură, respectabilă; mamă a unei familii numeroase și respectabile. [< lat. matrona, cf. germ. Matrone, it. matrona, fr. matrone].

MATROANĂ s. f. femeie căsătorită în aristocrația romană. ◊ (ir.) femeie matură, respectabilă. (< lat., it. matrona, fr. matrone)

MATROANĂ ~e f. 1) înv. Soție de cetățean roman. 2) Femeie căsătorită care impune respect prin ținuta exterioară și gravitatea sa. 3) depr. Femeie în vârstă, corpolentă și vulgară. /<lat., it. matrona, fr. matrone

matronă sf vz matroană

matronă f. 1. femeie romană; 2. fig. femeie înaintată în vârstă.

*matrónă și -oánă f., pl. e (lat. matróna. V. motrună). La Romanĭ, doamnă, cocoană (care era foarte respectată). Azĭ. Iron. Cocoană cam bătrînă. V. patron.

matroană (desp. ma-troa-) s. f., g.-d. art. matroanei; pl. matroane

matroană (ma-troa-) s. f., g.-d. art. matroanei; pl. matroane

matroană s. f. (sil. -troa-), g.-d. art. matroanei; pl. matroane

matroană, -ne.

matroană (matroane), s. f. – Stăpînă, femeie respectabilă cu o anumită vîrstă. Lat. matrona (sec. XIX).

matroană, matroane s. f. 1. (peior.) femeie în vârstă și grasă. 2. proprietara unui bordel.

MATRÓÁNĂ s. f. Soție a unui cetățean roman; p. ext. femeie căsătorită, cu înfățișare impozantă, care impune respect. V. d o a m n ă. Au întors pre mulți la credință. . . nu numai prostaci, ce și bogătași și femei și de mare rudă, giupînease care matrone le dzîc. DOSOFTEI, V. S. noiembrie 155^v/19. Muierea lui, Despina. . . ca o matroană de cinste au murit. ȘINCAI, HR. II, 168/15. Ajunserăm seara la Craiova. . . unde ne aștepta cocoana Bibeasca, matroană avută. CODRU-DRĂGUȘANU, C. 22. A primit pe matroana română cu tot respectul cuvenit. BARIȚIU, P. A. II, 473. Iată-o acum soție, mumă de familie. . . în sfârșit, matroană respectabilă, povățuitul câtră cele bune pre fiii și fiele sale. NEGRUZZI, S. I, 289. Poesis. . . tu vei fi femeia mea. . . matroana vetrei mele părintești, mama copiilor mei. EMINESCU, G. P. 85. Roma vechie întreagă Se-nșiră pe dinaintea mea: Consuli, Proconsuli, Matroane, copile, liberți. MACEDONSKI, O. I, 14. Pietrele scumpe și juvaerurile atîrnau la gîtul și urechile matroanelor. ANGHEL, PR. 40. ♦ (Depreciativ) Femeie matură. Cf. BARONZI, I. L. I, 204/16. Toate matroanele bătrîne din București se aflau aici. Cine-mi cunoaște pe una Marioara? întrebai turma asta de babe. BOLINTINEANU, O. 389. [În artă] mai degrabă se potrivește „Veta” cu o matroană și „Zița” cu o femeiușcă sprințară. IBRĂILEANU, S. L. 75. Ne pomenirăm în Calea Victoriei. . . săgetînd, cu priviri provocătoare, orice matroană întîlneam în drum. BRĂESCU, A. 255. Matroane grase, trecute de patruzeci de ani. . . poartă rochii negre. RALEA, S. T. I, 271. ♦ (Rar) Femeie grasă. BUL. FIL. IV, 135. ♦ Soția capului de familie. Matroana familiei, care tămîiază morții, își face luminicichile la mormânt. MARIAN, Î. 384. - Pl.: matroane. – Și: (învechit) matrónă s.f.Din lat. matrona. Cf. germ. M a t r o n e, it. m a t r o n a, fr. m a t r o n e.

MATRÓNĂ s. f. v. matroană.