15 definiții pentru matricol
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- altele (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MATRICOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris) și pe care acesta o purta prinsă de braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matricul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.
matricol, ~ă [At: (a. 1707) IORGA, S. D. XIII, 96 / V: ~cul, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: lat matricula, fr matricule, ger Matrikel, it matricola] 1 sf (Înv) Marcă a unei fabrici. 2 sf condică, registru în care se înscriu numele persoanelor a căror evidență este necesară într-o instituție. 3 sf (Înv) Carte funciară. 4 sf (Spc) Registru folosit în școli pentru a înscrie numele, datele persoanele și situația școlară a elevilor. 5 sf (Iuz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învață un elev și numărul sub care este înscris și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 6 sf Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 7 sf (Pex) Ștampilă cu numărul de ordine ce se aplică pe diferitele obiecte ale soldatului. 8 a De matricolă Si: matricular.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MATRICOL, -Ă, matricoli, -e, s. f., adj. 1. S. f. Registru în care se înscriu, într-o instituție, numele persoanelor a căror evidență este necesară; (în special) registru folosit în școli, în care se înscriu numele, datele personale și situația școlară a elevilor. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. 2. S. f. (Ieșit din uz) Bucată dreptunghiulară de pânză sau de stofă pe care se indica școala la care învăța un elev (și numărul sub care era înscris aici) și pe care acesta o purta prinsă pe braț sau pe piept. 3. Adj. De matricolă; matricular. [Var.: matricul, -ă s. f., adj.] – Din fr. matricule, lat. matricula, it. matricola.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MATRICOL, -Ă, matricoli, -e, adj. Matricular. Foaie matricolă. Număr matricol.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MATRICOL, -Ă adj. Care face parte dintr-o matricolă, al unei matricole; matricular. // s.f. Registru în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ♦ Număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ♦ Număr purtat (pe uniformă) de elevi. [Var. matricul, -ă adj., matriculă s.f. / < fr. matricule, it. matricola, cf. lat. matricula].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MATRICOL, -Ă I. adj. care face parte dintr-o matricolă; matricular. II. s. f. registru de evidență în care se înscriu numele și situația școlară a elevilor, numele soldaților dintr-o unitate militară, al persoanelor dintr-o instituție etc. ◊ număr de ordine sub care sunt înscriși soldații în registrul unui regiment. ◊ număr purtat pe uniformă de elevi. (< it. matricola, lat. matricula, fr. matricule)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MATRICUL, -Ă s. f., adj. v. matricol.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MATRICUL, -Ă s. f., adj. v. matricol.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
matricul s vz matricol1[1]
- Genul nu este precizat, iar matricol nu are decât o singură variantă (indicele 1 e inutil). — gall
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MATRICUL, -Ă adj. v. matricol.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
matricol (desp. ma-tri-) adj. m., pl. matricoli; f. matricolă, pl. matricole
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
matricol (ma-tri-) adj. m., pl. matricoli; f. matricolă, pl. matricole
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
matricol adj. m. (sil. -tri-), pl. matricoli; f. sg. matricolă, pl. matricole[1]
- Var. matricul; ca s.f. matriculă — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MATRICOL1, -Ă s. f., adj. 1. S. f. (Învechit) Semnul, marca fabricii. Matricula ștampii, istromenturi tipografii (a. 1 707). IORGA, S. D. XVIII, 96. 2. S. f. Condică, registru în care se înscriu numele persoanelor a căror evidență este necesară într-o instituție ; s p e c. registru folosit în școli pentru a înscrie numele, datele personale și situația școlară a elevilor. Cf. STAMATI, D., PONTBRIANT, D., COSTINESCU, LM. Dacă mai întârziam un sfert de ceas. . . mergea cu cataloagele la școală și trecea notele în matriculă. CARAGIALE, M. 159, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Îi lipsește. . . patriotismul catalogului și civilizația matricolei generale. ARGHEZI, C. J. 13. 3. S. f. Număr de ordine sub care sînt înscriși soldații în registrul unui regiment ; p. ext. ștampila cu numărul de ordine ce se aplică pe diferitele obiecte ale soldatului. Ce matricol ai? Ce anual? Ce serie ai pe armă? BRĂESCU, M. B. 154. 4. Adj. De matricolă. Număr matricol. – Pl.: matricole. – Și: matriculă s. f., matricol, matrícul subst. – Din lat. matricula, fr. matricule, germ. Matrikel, it. matricola.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MATRÍCOL2 subst. v. matricol1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MATRÍCULĂ s. f. v. matricol1.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: ma-tri-col
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A1) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
matricol, matricolăadjectiv
- 1. De matricolă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: matricular
- Foaie matricolă. Număr matricol. DLRLC
-
etimologie:
- matricule DEX '09 DEX '98 DN
- matricula DEX '09 DEX '98 DN
- matricola DEX '09 DEX '98 DN