matorí vb. IV refl. (înv.) a îmbătrâni.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

MATÓR s.n. instrument în legătoria de artă pentru imprimări în piele. (< fr. matoir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂTORÍ vb. v. îmbătrâni, trece, veșteji.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mátor, mátoră, mátori, mátore, adj. (reg.) bătrân, copt la minte, chibzuit, serios.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mătorí, mătorésc, vb. IV (înv.) 1. a îmbătrâni. 2. a se maturiza.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mátor (mátoră), adj. – Bătrîn, încărcat de ani. – Var. matur. Mr. matur. Sl. matorŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 29; Cihac, II, 190; Romansky 124; Conev 59), cf., bg., sb., cr., slov. mator. Originea cuvîntului sl. nu este sigură: din lat. materia după Berneker, II, 25, mai probabil din lat. maturus, ca în mr. (după Pușcariu 1052, rom. provine direct din lat.). E dubletul lui matur, adj. (copt, În toată firea), sec. XIX, cu der. maturitate, s. f., din fr. maturité. – Der. matori, vb. (rar, a îmbătrîni); matorie, s. f. (înv., vechime).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink