MATISÓR, -OÁRE, matisori, -oare, s. m. și f. Lucrător care face operația de matisare. – Cf. matisa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MATISÓR, -OÁRE s.m. și f. Lucrător care matisează. [Cf. fr. matisseur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MATISÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în lucrări de matisare. (< fr. matisseur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

matisór s. m., pl. matisóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂȚIȘÓR, mățișoare, s. n. Diminutiv al lui maț. – Maț + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂȚIȘÓR, mâțișori, s. m. (Pop.) 1. Diminutiv al lui mâț; mâț mic; pui (de sex masculin) al mâței; mâțuc. 2. (Bot.) Ament (la salcie, stejar, alun etc.); mâț. [Pl. și: (2, n.) mâțișoare] – Mâț + suf. -ișor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂȚIȘÓR ~i m. (diminutiv de la mâț) 1) Pui de mâță (în special, de sex masculin). 2) pop. Inflorescență din flori foarte mici dispuse pe un ax, care atârnă pe ramuri ca un ciucure (la nuc, alun, salcie etc.); ament. /mâț + suf. ~ișor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MĂȚIȘÓR s. (ANAT.) (reg.) mățiguș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂȚIȘÓR s. v. ament, papanaș, stâlpare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

matisoáre s. f., g.-d. art. matisoárei; pl. matisoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mățișór s. n., pl. mățișoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mâțișór (zool., bot.) s. m., pl. mâțișóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink