MASÓN, masoni, s. m. Francmason. – Din fr. maçon.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MASÓN ~i m. Membru al organizației masonice; francmason. /<fr. maçon
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MASÓN s.n. Francmason. [< fr. maçon – zidar].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MASÓN s. m. francmason. (< fr. mașon)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MASÓN s. v. francmason.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mason (masóni), s. m. – Francmason. Fr. (franc-)maçon. Sec. XIX (loja cea mai veche din București a fost Steaua Dunării, 1857; de la 1880 la 1914, marea lojă din București le-a condus pe cele din Austria și Grecia). – Der. masonic, adj.; masonerie, s. f. Cf. farmazon. Se folosește și în formele autentice, francmason și der. lui.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

masón s. m., pl. masóni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*francmasón m. (fr. franc-maçon, d. franc, liber, și mason, zidar). Membru al uneĭ societățĭ francmasonice. – Se zice și numai mason, ca fr. maçon = francmaçon. V. farmazon.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink