mascaroană sf [At: (a. 1715) ARHIVA R. II, 14/24 / Pl: ~ne / E: ngr μασϰαρόνομαι] 1 (Îvr) Mască¹ (1). 2 Mască¹ (19).

MASCAROANĂ s. v. mască.

mascaroană s.f. (înv.) 1 v. Mască. 2 v. Mască,

mascaroană s. v. MASCĂ.

MASCAROÁNĂ s. f. (Învechit, rar) 1. Mască¹ (I 1). Era în cojoace de lup. . .și în cap cu multe feliuri de căciule făcute în chip de mascaroane (a. 1715). ARHIVA R. II, 14/24. I-au fost chemat înlăuntru așa cu mascaroanele cum era și i-au pus de au jucat pentru ca să rîdă împărăteasa și fetele (a. 1715). ib. 15/18. 2. Mască¹ (I 3). Împăratul, de sus privind la mascaroane, au făcut haz (a. 1715). ap. ȘIO II₁ 251. - Pl.: mascaroane. – Din ngr. μασκαρόνομαι.