MARXÍSM (< n. pr. Marx) s. n. Doctrină formulată inițial de K. Marx și Fr. Engels, având trei surse – filozofia clasică germană (G.W. Fr. Hegel, L.A. Feuerbach), economia politică engleză (A. Smith) și socialismul utopic francez (Cl.H. Saint-Simon și Cf. Fourier) – și trei părți constitutive: materialismul dialectic și istoric, economia politică marxistă și doctrina politică, întemeiată pe lupta de clasă. M. absolutizează rolul antagonismelor sociale, lupta de clasă și violența, neagă posibilitatea evoluției progresiste a societății burgheze, exagerează rolul „istoric” al proletariatului, susține necesitatea lichidării proprietății private, a instituției parlamentare și a separației puterilor în stat. Ulterior, m. a fost preluat de unii lideri politici comuniști, precum V.I. Lenin. IV. Stalin, Mao Zedong ș.a., drept concepție a claselor exploatate care realizează revoluția, dar și de gânditori din Occident, în principal, în direcție revizionistă (Ed. Bernstein, Fr. Mehring), kantiană (O. Bauer, M. Adler), hegeliană (G. Lukács), antropologizantă (H. Marcuse), critică (Școala de la Frankfurt).