MARUFLÁRE, maruflări, s. f. Acțiunea de a marufla. – V. marufla.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MARUFLÁRE s.f. Maruflaj. [< maruflu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MARUFLÁRE s. v. maruflaj.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

marufláre s. f. (sil. -fla-), g.-d. art. maruflării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MARUFLÁ, maruflez, vb. I. Tranz. A lipi cu maruflu. – Din fr. maroufler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MARUFLÁ vb. tr. a lipi un material flexibil, o pânză pictată pe un suport rigid cu maruflu. (< fr. maroufler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

maruflá vb., ind. prez. 1 sg. marufléz, 3 sg. și pl. marufleáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink