Definiția cu ID-ul 502536:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
martalog (martalogi), s. m. – 1. Soldat creștin, mai ales grec, în slujba sultanului. – 2. (Înv.) Grănicer. – 3. (Olt.) Intendent. – Var. (înv.) martolog. Tc. martoloz, din ngr. ἀμαρτωλός (Tiktin; cf. Bărbulescu, Arhiva, XLIII, 251).