MARÓTĂ, marote, s. f. Preocupare excesivă (uneori obsedantă) pentru un anumit lucru, idee fixă; p. ext. obiect al unei astfel de preocupări. – Din fr. marotte.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MARÓTĂ ~e f. 1) Sceptru de bufon cu un cap caraghios în vârf, împodobit cu zorzoane. 2) rar Slăbiciune mare pentru ceva; idee fixă; manie. /<fr. marotte
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MARÓTĂ s.f. 1. Sceptru de bufon reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (Fam.) Obiect al unei manii, al unei înclinații speciale. [< fr. marotte].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MARÓTĂ s. f. 1. sceptru de bufon, reprezentând un cap caraghios împodobit cu zorzoane. 2. (fam.) obiect al unei manii, idee fixă. (< fr. marotte)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
marótă s. f., pl. maróte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
marótă s.f. 1 (psih.) Interes excesiv, obsedant pentru ceva; manie, idee fixă. ♦ Ext. Obiect al unei manii. Caii aceia au devenit... o marotă, o idee fixă (CAR.). 2 Sceptru având în vârf un cap caraghios, împodobit cu clopoței, care era purtat de bufoni, ca semn al nebuniei. • pl. -e. / <fr. marotte. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
CristinaDianaN
| Semnalează o greșeală
| Permalink