2 intrări

6 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MARKER, markere, s. n. Creion special, diferit colorat și fluorescent, cu care se subliniază anumite pasaje sau cuvinte într-un text. [Pr.: -căr] – Din engl. marker.

MARKER [MAR-CĂR] s. m. 1. genă mutantă cu efecte fenotipice detectabile, cu localizare cunoscută, care permite localizarea altor gene. 2. particularitate morfologică ce permite identificarea corectă a unui cromozom. ◊ cromozom diferit de omologul său printr-o asemenea particularitate. 3. factor de mare frecvență la suferinzii de o anumită afecțiune, servind pentru identificarea unei populații bolnave în cadrul populației generale. (< engl. marker)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

+marker2 (genă) (engl.) [er pron. ăr] s. m., pl. markeri

marker1 (creion) (engl.) [er pron. ăr] s. n., pl. markere

marker (creion) (angl.) [er pron. ăr] s. n., pl. markere

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÁRKER (< fr.) subst. 1. Substanță ușor identificabilă datorită proprietăților sale (fluorescență, radioactivitate, afinitate pentru anumite țesuturi sau celule), introdusă în organism sau într-un produs organic pentru exploatări funcționale și morfologice precise (ex.: iodul radioactiv injectat în sânge se fixează în glanda tiroidă). 2. Factor genetic identificat. 3. Genă cu localizare cunoscută, al cărei efect face posibilă determinarea altor gene cu acțiune mai puțin evidentă.

Intrare: marker (creion)
marker1 (pl. -e) substantiv neutru
  • pronunție: marcăr
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marker
  • markerul
  • markeru‑
plural
  • markere
  • markerele
genitiv-dativ singular
  • marker
  • markerului
plural
  • markere
  • markerelor
vocativ singular
plural
Intrare: marker (genă)
marker2 (pl. -i) substantiv masculin
  • pronunție: marcăr
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • marker
  • markerul
  • markeru‑
plural
  • markeri
  • markerii
genitiv-dativ singular
  • marker
  • markerului
plural
  • markeri
  • markerilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

marker, markeresubstantiv neutru

  • 1. Creion special, diferit colorat și fluorescent, cu care se subliniază anumite pasaje sau cuvinte într-un text. DEX '09
etimologie:

marker, markerisubstantiv masculin

  • 1. Genă mutantă cu efecte fenotipice detectabile, cu localizare cunoscută, care permite localizarea altor gene. MDN '00
  • 2. Particularitate morfologică ce permite identificarea corectă a unui cromozom. MDN '00
    • 2.1. Cromozom diferit de omologul său printr-o asemenea particularitate. MDN '00
  • 3. Factor de mare frecvență la suferinzii de o anumită afecțiune, servind pentru identificarea unei populații bolnave în cadrul populației generale. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.