MARINĂRÍȚĂ, marinărițe, s. f. Femeie din echipajul unei nave. – Marinar + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MARINĂRÍȚĂ ~e f. Femeie care face parte din echipajul unei nave. /marinar + suf. ~iță
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
marinăríță s.f. Femeie care a îmbrățișat meseria de marinar ◊ „La bordul șalandelor «Razelm» și «Gârlița» [...] pot fi întâlnite și niște fete frumoase, ca toate fetele. Cele trei [...] sunt primele fete marinărițe din portul Constanța.” R.l. 1 X 75 p. 2. ◊ „«Marinărițe». Scriam nu de mult în rubrica noastră despre primele trei fete de la serviciul «Căi navigabile» al portului Constanța, care au devenit marinari pe o șalandă.” Sc. 16 XII 75 p. 2; v. și femeie-marinar (din marinar + -iță)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink