MARGINALIZÁRE, marginalizări, s. f. Acțiunea de a marginaliza și rezultatul ei. – V. marginaliza.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MARGINALIZÁRE, marginalizări, s. f. Acțiunea de a marginaliza și rezultatul ei. – V. marginaliza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

*marginalizáre s. f., g.-d. art. marginalizắrii; pl. marginalizắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

marginalizáre s. f., pl. marginalizări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MARGINALIZÁ, marginalizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă. – Marginal + suf. -iza.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MARGINALIZÁ, marginalizez, vb. I. Tranz. și refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă. – Marginal + suf. -iza.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

*marginalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 marginalizeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

A MARGINALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se marginalizeze. 2) (persoane) A desconsidera neglijând în mod voit. /marginal + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE MARGINALIZÁ mă ~éz intranz. A se situa la marginea unui obiect, unui fenomen etc. /marginal + suf. ~iza
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MARGINALIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. II. tr. a da la o parte, a diminua (pe nedrept) valoarea cuiva sau a ceva prin neglijare, în mod voit; a periferiza. (< fr. marginaliser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

marginalizá vb., ind. prez. 1 sg. marginalizéz, 3 sg. și pl. marginalizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

marginalizáre s.f. (soc.) Excludere, îndepărtare către marginea societății ◊ „Pe continentul latino-american există peste o sută de milioane de persoane care trăiesc în condiții de marginalizare socială și economică, relevă un comunicat al UNESCO.” I.B. 5 IV 84 p. 8. ◊ „[...] teoria «marginalizării» în istorie a românilor nu putea să lipsească [...]” Luc. 21 IV 84 p. 7; v. și rezistent (din marginaliza; cf. fr. marginalisation, engl. marginalize; PR după 1960, MNC 1968, DMC 1970, BD 1970)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

marginalizá vb. I (soc.) A scoate pe cineva din funcțiile aparatului central de conducere, destinându-l unor funcții marginale ◊ „Ați fost îndepărtat? îl întreb [pe Ion Iliescu]. Marginalizat, mă corectează. Vreau să spun trimis în provincie, cu treburi administrative de rangul doi.” ◊ „22” 47/95 p. 16 (din marginal)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink