MARGINALIZÁ, marginalizez, vb.I Tranz. și refl. 1. A (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. 2. Tranz. A diminua, a reduce (pe nedrept) valoarea, importanța unei persoane, a unui lucru, a unei idei prin neglijare în mod voit, prin neluare în seamă. – Marginal + suf. -iza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A MARGINALIZÁ ~éz tranz. 1) A face să se marginalizeze. 2) (persoane) A desconsidera neglijând în mod voit. /marginal + suf. ~iza
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A SE MARGINALIZÁ mă ~éz intranz. A se situa la marginea unui obiect, unui fenomen etc. /marginal + suf. ~iza
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MARGINALIZÁ vb. I. tr., refl. a (se) situa la marginea unui obiect, a unui fenomen etc. II. tr. a da la o parte, a diminua (pe nedrept) valoarea cuiva sau a ceva prin neglijare, în mod voit; a periferiza. (< fr. marginaliser)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
marginalizá vb., ind. prez. 1 sg. marginalizéz, 3 sg. și pl. marginalizeáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
marginalizá vb. I (soc.) A scoate pe cineva din funcțiile aparatului central de conducere, destinându-l unor funcții marginale ◊ „Ați fost îndepărtat? îl întreb [pe Ion Iliescu]. Marginalizat, mă corectează. Vreau să spun trimis în provincie, cu treburi administrative de rangul doi.” ◊ „22” 47/95 p. 16 (din marginal)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink