marghiolie sf [At: (a. 1658) MAG. IST. II, 183/23 / Pl: ~ii / E: ngr μαργιoλιά] (Îrg; mpl) 1 Viclenie. 2 (Îe) A umbla în ~ii A umbla după aventuri galante. 3 Glumă. 4 Lucru lipsit de importanță Si: fleac. 5 Fandoseală. 6 Alintare.

MARGHIOLIE, marghiolii, s. f. (Învechit, mai ales la pl.) Marghioleală. Iar o leșinat?... Mări, ce-s marghioliile aiste? ALECSANDRI, T. I 164. ♦ Prefăcătorie; viclenie, șiretlic. Cugeta că mai cu marghiolii, mai cu șoalda. să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109.

marghiolie f. viclenie: marghioliile vădanei POP.

marghĭolíe f. (d. marghĭol). Vechĭ. Șiretenie, prefăcătorie. Azĭ. Pl. Marghĭolelĭ.

marghiolie (înv., reg.) s. f., art. marghiolia, g.-d. art. marghioliei; pl. marghiolii, art. marghioliile (desp. -li-i-)

marghiolie (înv., reg.) s. f., art. marghiolia, g.-d. art. marghioliei; pl. marghiolii, art. marghioliile

marghiolie s. f., art. marghiolia, g.-d. art. marghioliei; pl. marghiolii, art. marghioliile

MARGHIOLIE s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiță, fleac, intrigă, înșelăciune, înșelătorie, maimuțăreală, mașinație, moft, naz, nimic, palavră, poftă, prosteală, sclifoseală, toană, uneltire.

marghiolie s.f. 1 (înv. și reg.) v. Capriciu. Chef. Fandoseală. Fandosire. Fantezie. Fason. Maimuțăreală. Maimuțărie. Moft. Naz. Poftă. Prosteală¹. Toană¹. 2 (înv. și reg.) v. Farsă. Festă. Ghidușie. Glumă. Păcăleală. Păcălitură. Poznă. Ștrengărie. 3 (înv. și reg.) v. Intrigă. Mașinație. Uneltire. 4 (înv. și reg.) v. Înșelăciune. Înșelătorie. 5 (reg.) v. Fleac. Nimic. Palavră.

marghiolie s. v. CAPRICIU. CHEF. FANDOSEALĂ. FANTEZIE. FASON. FIȚĂ. FLEAC. INTRIGĂ. ÎNȘELĂCIUNE. ÎNȘELĂTORIE. MAIMUȚĂREALĂ. MAȘINAȚIE. MOFT. NAZ. NIMIC. PALAVRĂ. POFTĂ. PROSTEALĂ. SCLIFOSEALĂ. TOANĂ. UNELTIRE.

MARGHIOLIE s.f. (Mold.) Viclenie, șiretlic, înșelăciune; farsă, renghi. Si daca au socotit o frumoasă marghiolie, s-au dus de s-au culcat. B 1774, 10^r; cf. B 1774, 21^r. Etimologie: ngr. margiolia. Vezi și marghiol. Cf. alnicie, aslam, celărnicie, c e l ș a g, c e I u i t u r ă, g e a m b a ș i e, h ă m i ș a g, h î t r i e (2), m e t e a h n ă, p o z n ă (2), tălpijic, tălpizie.

MARGHIOLÍE s. f. (Învechit și regional, mai ales la pl.) 1. Viclenie, șiretlic, înșelăciune; intrigă. De se va întîmpla orce cheltuială drept marghioliile a niscar vrășîmași ce se ar rădica asupra domniilor noastre cu vreo stricăciune. . . acea cheltuială, orcît ar fi, datori să fim a o da noi amîndoi domnii frățește (a. 1658). MAG. IST. II, 183/23, cf. COD. PUȘC. 84, KLEIN, D. 216, LB. De față vreun ordin, e drept că nu se vede: Vedeți însă c-aicea e marghiolie mare. HELIADE, O. I, 224, cf. POLIZU, DDRF. Licheaua de stăpîn al moșiei. . . cugeta ca, mai cu marghiolii, mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109, cf. 280. Vicleana mai umblă și cu marghiolii, căci făgădui lui Paris. . . că-i va da de soție pe cea mai frumoasă muiere. id. U. 8. ♦ E x p r. A umbla în marghiolii = a umbla după aventuri galante. Cf. RĂDULESCU-CODIN, Î. 349. 2. Glumă, farsa; poznă. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., GHEȚIE, R. M. ♦ Lucru lipsit de importanță; fleac. Foaie verde trei lămîi, Toată lumea la robie, Numai eu cu puica-n vie. Și tăiam măru felii Și vorbeam de marghiolii Și ședeam pe pajiște Și vorbeam de dragoste. POP., ap. JAHRESBER. IX, 216. 3. Afectare, fandoseală, sclifoseală; alintare, cochetărie. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D. Iar o leșinat?. . . mări, ce-s marghioliile aiste?.. . ha! frumos îi mai șede! ALECSANDRI, T. 462. Să lipsești, îți zic, că ți-oi da acuș niște marghiolii de nu le-i putea duce. id. T. I, 51, cf. COSTINESCU. Cu ale tale marghiolii Mă băgași în foc de viu! MAT. FOLK. 420. – Pl.: marghiolii. – Din ngr. μαργιολιά.