MARFAGÍU, marfagii, s. m. (Înv. și reg.) Negustor ambulant. – Marfă + suf. -agiu.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MARFAGÍU s. v. marchitan.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

marfagíu s. m., art. marfagíul; pl. marfagíi, art. marfagíii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink