MAREOMÉTRU, mareometre, s. n. Maregraf. [Pr.: -re-o-] – Din fr. maréomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAREOMÉTRU ~e n. Instrument pentru determinarea variației nivelului apelor mării; maregraf. [Sil. -re-o-] /<fr. maréometre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAREOMÉTRU s.n. Maregraf. [Pron. -re-o-. / < fr. maréomètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAREOMÉTRU s. n. maregrad. (< fr. maréomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAREOMÉTRU s. v. maregraf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mareométru s. n. (sil. -re-o-, -tru), art. mareométrul; pl. mareométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink