marcoavă sf [At: M. I. CARAGIALE, C. 59 / Pl: ~ve / E: nct] (Înv; arg) 1-2 Prostituată (bătrână).

marcoavă (marcoave), s. f. – Lichea, femeie ușoară. Origine necunoscută. În Munt. S-ar putea lega cu sb. mrkva „morcov”, cf. sp. lechuguina; sau în loc de *marțoafă, cf. marțafoi.

marcoavă, marcoave s. f. (înv.) prostituată

MARCOAVĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

marcoavă s.f. (arg.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).

marcoavă s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

MARCOAVĂ s. f. (Argotic) Prostituată (bătrînă). Dumitale îți cere cineva socoteală că umbli după marcoave, după șteoalfe? M. I. CARAGIALE, C. 59, cf. BUL. FIL. IV, 113, 122, 135, com. din PIATRA NEAMȚ. - Pl.: marcoave. – Etimologia necunoscută.