marcaliș [At: DENSUSIANU, Ț. H. 302 / V: ~leș, (sst) maracliș / E: lat marcaliș] (Trs; iuz) 1 s Alegere de deputat. 2 a Care a fost ales deputat. 3 a Care este deputat. 4 s Serbare, petrecere a nemeșilor.

maracliș s vz marcaliș

marcaleș s vz marcaliș

marcaliș s.n. (reg.) 1. alegere de deputat. 2. serbare, petrecere a nemeșilor.

MARCALÍȘ subst. (Prin Transilv., ieșit din uz) 1. Alegere de deputat. Dînd de căpșunele celea multe și frumoase, ei uitară marcalișul și, neprezentîndu-se nici unul, nemeșii adunați i-au lipsit de nemeșug. DENSUSIANU, Ț. H. 302, cf. PAȘCA, GL., COMAN, GL. ♦ (Adjectival) Care a fost ales deputat, care este deputat. Să nu se facă adunături de domni marcaliși (a. 1835). ap. SCL 1958, 97. 2. Serbare, petrecere a nemeșilor, un fel de „nedeie”. Cf. DENSUSIANU, Ț. H. 323, SCL 1958,96. - Și: marcaléș, (suspect) maraclíș (SCL 1958, 97) subst. – Din lat. marcalis (prin filieră maghiară).

MARACLIȘ subst. v. marcaliș.

MARCALÉȘ subst. v. marcaliș.