3 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Marat m. demagog feroce, din timpul revoluțiunii franceze, asasinat de Charlotte Corday (1744-1793).

mărat, ~ă smf, a [At: PSALT. 286 / Pl: ~ați, ~e / E: pbl ml malehabitus] (Înv) 1-2 (Om) sărman. 3-4 (Om) nenorocit.

mărát, -ă adj. (ca și it. malato și fr. malude, bolnav, d. lat. male habitus, care se află rău, ca beat, cot d. bĭbĭtus, cŭbĭtus. Dar cp. și cu nsl. mârati, a-țĭ păsa, a te neliniști). Vechĭ. Acĭ Mac. Sărac, sărman, bĭet nenorocit. – În Ban. mărac (după sărac).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mărat (mărată), adj. – Sărac, amărît, nenorocit. – Var. (Banat) mărac. Mr. mărat. Probabil în loc de *amărat, din amar, cf. amărît (REW 406). Der. din lat. male habitusit. malato, fr. malade (Tiktin; Candrea) pare dubioasă, ca și cea din gr. μέλας, cu suf. -atus (Capidan, LL, I, 285). Întîlnirea cu sl. márati „a se îngrijora” (Scriban) pare întîmplătoare. Var. se explică prin încrucișarea cu sărac.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

mărat, mărată, mărați, mărate, adj. (înv.) sărac, nenorocit, sărman.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MARAT [mará], Jean Paul (1743-1793), medic, publicist și om politic francez. Participant la Revoluția Franceză. În coloanele ziarului său „L’Ami du peuple”, a dus o susținută campanie împotriva politicii capitulante a girondinilor. Ca președinte al Clubului iacobinilor, a avut un rol important în răscoala din 31 mai-2 iun. 1793, soldată cu excluderea girondinilor din Convenția Națională și cu instaurarea dictaturii iacobine. Asasinat de Charlotte Corday.

MĂRAT adj. (sărman). 1. – M. (Bîr I). 2. Mărăței – Mereței s. (Ștef) < dim. mărățel.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MĂRÁT, -Ă adj. (Învechit ; și substantivat) (Om) sărman, nenorocit. Fiile Vavilonului vai de iale (măratele CV, mișiaoa D, mișelealor. H). PSALT. 286. Fiele Vavilonului măratele. CORESI, PS. 375/11. - Pl.: mărați, -te. – Probabil lat. malehabitus.

Intrare: Marat
Marat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Mărat
Mărat nume propriu
nume propriu (I3)
  • Mărat
Intrare: mărat
mărat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mărat
  • măratul
  • măratu‑
  • măra
  • mărata
plural
  • mărați
  • mărații
  • mărate
  • măratele
genitiv-dativ singular
  • mărat
  • măratului
  • mărate
  • măratei
plural
  • mărați
  • măraților
  • mărate
  • măratelor
vocativ singular
plural
amărat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amărat
  • amăratul
  • amăra
  • amărata
plural
  • amărați
  • amărații
  • amărate
  • amăratele
genitiv-dativ singular
  • amărat
  • amăratului
  • amărate
  • amăratei
plural
  • amărați
  • amăraților
  • amărate
  • amăratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)