10 definiții pentru marșa, marșă   conjugări / declinări

MARȘÁ, marșez, vb. I. Intranz. (Franțuzism) A cădea de acord, a consimți; a se lăsa antrenat într-o acțiune. ♦ A se lăsa corupt. – Din fr. marche, germ. Marsch.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MARȘÁ vb. intr. (fam.) a accepta, a fi de acord. ◊ a se lăsa corupt. (< fr. marcher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

marșá vb., ind. prez. 1 sg. marșéz, 3 sg. și pl. marșeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRȘĂ s.f. Sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării. V. polder. [< germ. Marsch, rus. marș].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRȘĂ s. f. sol format de depunerile rămase după retragerea apelor mării. (< germ. Marsch)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRȘĂ, marșe, s. f. Sol format pe depunerile rămase în urma retragerii apelor mării. – Germ. Marsch.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRȘĂ s. v. cale, chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, modalitate, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, putință, sistem.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

márșă (geol.) s. f., art. márșa, g.-d. art. márșei; pl. márșe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

marșá vb. I (franțuzism; lb. cultă colocv.) A fi de acord ◊ „Teleobservatorul, ca și telespectatorul, poate să creadă sau să nu creadă în buna-credință a celor doi soți «care nu s-au lăsat niciodată examinați de o comisie științifică», poate să «marșeze» sau să nu marșeze.” Cont. 3 XI 78 p. 8 (din fr. marcher)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRȘĂ (‹ germ.) s. f. (GEOGR.) Porțiune de câmpie joasă (în Olanda, Danemarca și în E și V Germaniei) scoasă de sub regimul inundațiilor (cauzate de existența pânzei freatice aproape de suprafață) prin desecări și îndiguiri. V. polder.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink