manufactor sm [At: OBRADOVICl, D. 17/6 / Pl: ~i / E: de la manufactură, după modelul unor cuvinte ca țesător, săpător] (înv) Producător de obiecte manufacturate Vz manufacturier.

MANUFACTÓR s. m. (Învechit) Producător de obiecte manufacturate. V. m a n u f a c t u r i e r. Meșteri, manufactori și neguțători, OBRADOVICI, D. 17/6. Sînt cîteva fabrici într-acest oraș. . . însă mai toți manufactorii, streini. TÎMPEANUL, G. 29/21. Manufactorul și comerțantul se înavuțesc. PROPĂȘIREA, 82¹/2. Care manufactor ar lua materiele brute pentru a le supune la atâtea admirabile metamorfoze, deaca cheltuielile n-ar fi acoperite de beneficiu ? I. IONESCU, D. 239. - Pl.: manufactori. – De la manufactură, după modelul unor cuvinte ca țesător, săpător.