MÁNTĂ, mante, s. f. (Înv.) Mantie. – Din fr. mante.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁNTĂ s.f. Pelerină lungă și largă care se purta peste celelalte haine; mantie. [< fr. mante].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁNTĂ s. f. pelerină lungă și largă purtată peste celelalte haine; mantie. (< fr. mante)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁNTĂ s. v. mantie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mántă s. f., g.-d. art. mántei; pl. mánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

mantă, mante s. f. marginea interioară a mesei de biliard.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cu manta expr. (intl.) indirect, pe ocolite.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink