2 definiții pentru «mant»   declinări

-MÁNT Element secund de compunere savantă cu semnificația „ghicitor”. [< it. -mante, cf. gr. mantis – ghicitor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

-MÁNT, -MANȚÍE elem. „prezicere, divinație”. (< it. -mante, cf. gr. mantis, manteia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink