MANSUETÚDINE s. f. (Livr.) Blândețe, bunătate; îngăduință, răbdare; milă, omenie. – Din lat. mansuetudo, -inis, it. mansuetudine.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MANSUETÚDINE s.f. (Liv.) Blândețe, bunătate. [Pron. -su-e-. / < lat. mansuetudo, it. mansuetudine].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MANSUETÚDINE s. f. blândețe, bunătate. (< fr. mansuétude, lat. mansuetudo)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MANSUETÚDINE s. v. blândețe, bunătate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mansuetúdine s. f. (sil. -su-e-), g.-d. art. mansuetúdinii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink