opțiuni
  • info
2 intrări
9 definiții

Explicative DEX

MANITĂ s. f. Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. – Din fr. mannite.

MANITĂ s. f. Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. – Din fr. mannite.

manită sf [At: DN3 / Pl: ~te / E: fr mannite] Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă.

MANITĂ s.f. (Chim.) Substanță organică zaharată care se găsește în rășina de frasin și în unele ciuperci, avînd acțiune laxativă. [< fr. mannite].

MANITĂ s. f. 1. substanță organică cu gust dulce, în rășina de frasin și în unele ciuperci, cu acțiune laxativă. 2. boală a vinului datorată manitei (1). (< fr. mannite)

MANITA, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.

MANITA, pers. 3 manitează, vb. I. Refl. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. – Din manită.

manita vru [At: DEX-S / Pzi: ~tează / E: manită] (D. vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită.

MANITA vb. refl. (despre vin) a se altera sub acțiunea unor bacterii specifice, care transformă zahărul în manită. (< manită)

Ortografice DOOM

manită s. f., pl. manite

manita vb., ind. prez. 3 sg. manitează

Intrare: manită
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manită
  • manita
plural — —
genitiv-dativ singular
  • manite
  • manitei
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: manita
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • manita
  • manitare
  • manitat
  • manitatu‑
  • manitând
  • manitându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • manitează
 (să)
  • maniteze
  • manita
  • manită
  • manitase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • manitează
 (să)
  • maniteze
  • manitau
  • manitară
  • manitaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manităsubstantiv feminin

  • 1. Substanță organică zaharată conținută în rășina de frasin și în unele ciuperci. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Boală a vinului datorată manitei (1.). MDN '00
etimologie:

manitaverb

  • 1. (Despre vin) A se altera sub acțiunea unor bacterii specifice care transformă zahărul în manită. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • manită DEX '09 DEX '98 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.