MANEÁ, manele, s. f. Cântec de dragoste de origine orientală, cu melodie duioasă și tărăgănată. – Din tc. manì.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MANEÁ ~éle f. Cântec de dragoste cu melodie duioasă și tărăgănată, caracteristic popoarelor orientale. /<turc. mani
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MANEÁ s. v. topor.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
maneá (manéle), s. f. – Melodie turcească. Tc. mane (Șeineanu, II, 246; Tiktin), cf. bg. mane.
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
maneá (cântec) s. f., art.. maneáua, g.-d. art. manélei; pl. manéle
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÂNEÁ, mân, vb. II. Intranz. (Pop.) A petrece undeva noaptea, a rămâne, a poposi, a dormi undeva peste noapte. ♦ (Reg.) A poposi o vreme undeva; a se așeza, a sta. ◊ Expr. (Parcă) i-au mas șoarecii în pântece (sau în burtă), se spune despre un om care este mereu flămând, căruia îi este mereu foame, care mănâncă mult, cu lăcomie. [Prez. ind. și: mâi; part. mas] – Lat. manere.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A MÂNEÁ mân intranz. pop. A rămâne să doarmă (undeva) noaptea. /<lat. manere
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÂNEÁ vb. 1. v. trage. 2. v. dormi.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MÂNEÁ vb. v. înnopta, poposi.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mîneá (mấn, mas), vb. – A înnopta, a-și petrece noaptea undeva. – Mr. amîn, amas, amînare. Lat. manēre (Densusianu, Hlr., 193; Pușcariu, 1078; Candrea-Dens., 1128; REW 5296), cf. alb. mënoń (pare să provină din rom.), it. manere, prov. maner, v. fr. manoir, sp. manir, port. maer; cf. rămînea. – Der. mas, s. n. (acțiunea de a înnopta; loc pentru înnoptat), mr. mas (după Pușcariu 1079 și Candrea-Dens., 1129, direct din lat. mansum).
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
mâneá vb., ind. prez. 1 sg. mâi/mân, 2 sg. mâi, 3 sg. mâne, 3 pl. mân, perf. s. 1 sg. măséi, 1 pl. máserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. mâie/mănă; part. mas; ger. mâínd/mânând
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MANEA (sec. 17), meșter constructor român. Principalul realizator al ansamblului monastic Hurez (1690-1697); i se atribuie conducerea lucrărilor bisericii și a hanului Sf. Gheorghe Nou din București.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
maneá (tc. mani „catren popular, cântec”, de la interj. aman „vai!, aoleu!”; pl. manéle), cântec liric turcesc, cu conținut erotic, întâlnit și în țările române. Meterhaneaua* de pe lângă Curtea domnească îl executa și numai instr. Lăutarii din Muntenia îl cântă la vl., în octave, acompaniați fiind de un „bas ostinat” (v. ostinato), acesta din urmă susținut de o vl. secundă, uneori și de cobză*. Începând din anii ’90 ai sec. 20, reintră în atenția lăutarilor din România și dobândește, în pofida originii tc. a termenului, statutul de „muzică amestecată (de metisaj),,, [...] adică [de muzică ce] rezultă din varii încrucișări ale muzicilor sârbească, gr., tc., indiană etc.” (Speranța Rădulescu).
Sursa: DTM |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink