MÁNDEA s. f. invar. (Arg.) Persoana care vorbește, care se adresează cuiva. – Din țig. mande.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁNDEA s. art. v. subsemnatul.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mándea pron. – Eu, eu însumi. Țig. mande (Graur 166; Juilland 167), care este dativul lui me „eu”; cf. țig. sp. man mende „eu” (Besses 104; Claveria, NRFH, III, 267; Claveria 165). Cuvînt de argou.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mándea s. m. invar., g.-d. lui mándea
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

mandea s. m. sg., pron. pers., persoana I sg. (țig.) persoană de față, eu
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink