MANDATÁ, mandatez, vb. I. Tranz. (Rar) A ordonanța plata unei sume de bani. – Din fr. mandater.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDATÁ vb. I. tr. A dispune, a ordonanța plătirea unei sume. ♦ A încredința cuiva un mandat; a împuternici. [< fr. mandater].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDATÁ vb. tr. 1. a ordonanța plătirea unei sume. 2. a încredința cuiva un mandat (1). (< fr. mandater)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MANDATÁ vb. v. ordonanța.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mandatá vb., ind. prez. 1 sg. mandatéz, 3 sg. și pl. mandateáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink