MANCIURIÁN, -Ă, manciurieni, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Manciuriei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Manciuriei sau populației ei, privitor la Manciuria sau la populația ei, originar din Manciuria. {Pr.: -ri-an] – Manciuria (n. pr.) + suf. -ean.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MANCIURIÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Manciuria. ◊ (s. f.) limbă tunguză vorbită de manciurieni. (< Manciuria + -ian)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
manciurián s. m., adj. m. (sil. -ciu-ri-an), pl. manciuriéni (sil. -ri-eni); f. sg. manciuriánă, g.-d. art. manciuriénei, pl. manciuriéne
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MANCIURIÁN, -Ă adj. (‹ n. pr. Manciuria) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La m. pl.) Populație care trăiește în NE Chinei (Dunbei). ♦ Persoană care aparține acestei populații. 2. Adj. Care aparține Manciuriei sau manciurienilor (1), privitor la Manciuria sau la manciurieni. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, ramura tungușă, pe care de dispariție. Mai are c. 200.000 vorbitori în China.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink