25 de definiții pentru manșetă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANȘETĂ, manșete, s. f. 1. Partea de jos a mânecii unei cămăși (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci. ♦ Marginea de jos, răsfrântă, a pantalonilor. ♦ Porțiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic. 2. Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschideri. 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicație periodică, la începutul unui articol, care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului. ◊ Manșetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citării periodicului respectiv. ♦ Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; p. ext. spațiu rezervat acestor texte. – Din fr. manchette, germ. Manschette.

manșe sf [At: MACEDONSKI, O. I, 24 / V: (rar) ~nge~, (reg) ~nje (Pl: ~uri), măje (Pl: ~te), măngia (Pl: ~geți), mășa (Pl: ete) / S și: (rar) manchete / Pl: ~te / E: fr manchette, ger Manschette, mg mandzeta] 1 Garnitură de pânză, stofa, dantelă etc. aplicată la partea de jos a mânecii unei cămăși, a unei rochii, a unor pantaloni etc. 2 (Înv; arg; îs) ~ de gagică Brățară. 3 (Înv; arg; îe) A atinge (pe cineva) la ~ A da cuiva un bacșiș. 4 (Înv) Bandă detașabilă de celuloid care servește ca manșetă (1) la cămășile bărbătești. 5 (Pan) Bandă răsfrântă sau aplicată la marginea de jos a pantalonilor. 6 (Reg; lpl) Mânecuțe de lână purtate la încheietura mâinilor, pentru a le proteja de frig. 7 Echipament de protecție pentru încheietura mâinilor, confecționat din piele, cauciuc etc. 8 (Teh) Garnitură de piele sau de cauciuc în formă de inel, care servește la etanșarea unei deschideri. 9 Text scurt, adesea cu caractere mai mari și încadrat, tipărit pe prima pagină, sus sau jos, a unei publicații periodice, care conține indicații rezumative asupra cuprinsului. 10 Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă. 11 (Pex) Spațiu rezervat manșetelor (10). 12 (Îs) ~ bibliografică Indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citirii periodicului respectiv.

MANȘETĂ, manșete, s. f. 1. Partea de jos a mânecii unei cămăși (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci. ♦ Partea de jos (răsfrântă) a pantalonilor. ♦ Porțiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic. 2. Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschideri. 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicație periodică, la începutul unui articol, care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului. ◊ Manșetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citării periodicului respectiv. ♦ Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; p. ext. spațiu rezervat acestor texte. – Din fr. manchette, germ. Manschette.

MANȘETĂ, manșete, s. f. 1. Garnitura mai strîmtă și uneori răsfrîntă de la capătul mînecii unei cămăși bărbătești sau a unei bluze; bandă (uneori detașabilă) adăugată ca garnitură la partea de jos a unei mîneci. Intră în salon trăgînd nervos de manșetele lungi din dantelă. DUMITRIU, N. 43. Vameșul și-a luat locul de umilință, potrivindu-și cît se poate de bine surtucul pe el și trăgîndu-și cu vîrful degetelor celor mici manșetele. SADOVEANU, P. S. 177. Duminica: pune manșete albe și guler de cauciuc, cu cravată înnodată strîmb. C. PETRESCU, S. 62. ♦ Marginea de jos, răsfrîntă, a pantalonilor. 2. (Tehn.) Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel răsfrînt, servind la etanșarea deschiderilor dintre un organ fix și unui mobil. 3. Text tipărit cu litere mari pe prima pagină a unui ziar, sub titlu, și conținînd, în rezumat, o știre importantă din cuprinsul ziarului.

MANȘE s.f. 1. Capătul de jos (răsfrînt) al mînecii unei cămăși bărbătești sau al pantalonilor. 2. Garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrînt, confecționată din piese sau din cauciuc. 3. Titlu scris cu caractere grase pe prima pagină a unui ziar (anunțînd o știre importantă etc.). ♦ Indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzînd datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; (p. ext.) spațiu rezervat acestor texte. 5. (La scrimă) Lovitură dată cu antebrațul. [< fr. manchette, germ. Manschette].

MANȘE s. f. 1. capăt (răsfrânt) al mânecii unei cămăși bărbătești, al pantalonilor etc. 2. garnitură de etanșare de forma unui inel răsfrânt, din piele sau din cauciuc. 3. titlu scris cu caractere groase pe prima pagină a unui ziar (anunțând o știre importantă etc.). ◊ indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cu datele necesare identificării periodicului respectiv. 4. text scurt ca titlu general pentru mai multe articole, care tratează aceeași temă; spațiul rezervat. 5. (scrimă) lovitură dată cu antebrațul. (< fr. manchette, germ. Manschette)

MANȘE1 ~e f. 1) Bandă fixă sau mobilă de pânză, aplicată în partea de jos a mânecii unei cămăși sau bluze. 2) Margine răsfrântă în partea de jos a pantalonilor. 3) Piesă de cauciuc sau de piele, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschizături în instalațiile tehnice. /<fr. manchette, germ. Manschette

MANȘE2 ~e f. 1) Titlu cu caractere aldine, imprimat pe prima pagină a unui ziar sau a unei publicații periodice, care anunță o știre importantă. 2) Text scurt folosit ca titlu generic pentru mai multe articole de ziar, cu o temă comună. /<fr. manchette, germ. Manschette

manșetă f. pl. benți, marginile mânecilor cămășei (= fr. manchette).

*manșétă f., pl. e (fr. manchette, dim. d. manche, mînecă. V. mînecă). Acea parte a mîneciĭ cămășiĭ care e la pumn și care poate fi și mobilă. – Vulg. și manjetă, (rus. manžéta). Ar fi maĭ frumos mînecuță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

manșe s. f., g.-d. art. manșetei; pl. manșete

manșe s. f., g.-d. art. manșetei; pl. manșete

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

manșetă (manșete), s. f. – Parte terminală (întoarsă) a mînecii. Fr. manchette, de la manche „mînecă”, de unde și manșon, s. n., din fr. manchon. E dubletul lui manișcă, s. f. (manșetă; plastron), din rus. maniška (Cihac, II, 185). Cf. manget.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANȘÉTĂ s. f. 1. Garnitură de pînză, stofă, dantelă etc. (aplicată) la partea de jos a mînecii unei cămăși bărbătești, a unei rochii, a unui pantalon etc. Văzu și chipuri din cadre coborînd Că-și scutură dantela manșetelor de praful Pe care l-a pus timpul. MACEDONSKI, O. I, 24. Apuca țigara. . . , sprijinindu-și manșetele în degetele resfirate. D. ZAMFIRESCU, V. Ț. 180. De subt mîneca pardesiului scotea capul la iveală marginea sfioasă a „manchetei” sale de un alb fără cusur. HOGAȘ, M. N. 46. Manșetele prea largi și cu colțurile sucite în afară. CAMIL, PETRESCU, U. N. 97, cf. id. O. III, 90. Cu batista dantelată și parfumată, scoasă din manșetă, își ștergea de pe frunte broboanele de sudoare. C. PETRESCU, A. R. 26. Mînecile. . . erau încheiate cu manșete vinete, din același postav ca și gulerul. V. ROM. decembrie 1954, 76, cf. ALR II 3303/682, 723, 3304/682. ◊ (Argotic) Manșetă de gagică = brățară, GR. S. VIII, 118. ◊ E x p r. (Argotic) A atinge (pe cineva) la manșetă = a da (cuiva) un bacșiș. S-ar învăța cu nărav. Ar aștepta să-l atingem la manșetă. STANCU, R. A. IV, 351. ♦ Bantă detașabilă de celuloid sau din alt material asemănător, care servește că manșetă (1) la cămășile bărbătești. Dumineca pune manșete albe și guler de cauciuc, cu cravată înnodată strîmb. C. PETRESCU, S. 62. Purta cravată neagră, gambetă cenușie și manșete rotunde de celuloid. TEODOREANU, M. II, 72. ♦ P. a n a l. ♦ Bantă răsfrîntă sau aplicată la marginea de jos a pantalonilor. 2. (Regional, la pl.) Mînecuțe de lînă purtate la încheietura mîinilor, pentru a le proteja de frig. Cf. ALR II 3353/250, 531, 537, 784, 812, 848, 886, 928, 987. ♦ Echipament de protecție pentru încheietura mîinilor, confecționat din piele, din cauciuc etc. Cf. NICA, L. VAM. 149. Îmbrăcămintea de protecție ca: mănuși, . . . manșete. . . , va fi pusă la dispoziție lucrătorilor. PREV. ACCID. 13. 3. (Tehn.) Garnitură de piele sau de cauciuc în formă de inel care servește la etanșarea unei deschideri. Manșete de piele pentru trebuințe tehnice. NICA, L. VAM. 149. 4. Text scurt, adesea cu caractere mai mari (și încadrat), tipărit pe prima pagină (sus sau jos) a unei publicații periodice, care conține indicații rezumative asupra cuprinsului; text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă; p. e x t. spațiu rezervat acestor texte. Articolele politice și manșetele literare ale primei foi dispăreau. TEODOREANU, M. II, 416. – Scris și: (rar, după fr.) manchete. – Pl.: manșete. – Și: (rar) mangétă (POLIZU, COSTINESCU, BARCIANU), (regional) manjétă (ALR II 3353/250, pl. manjeturi ib.), mășátă (ib. 3353/848, pl. mășete ib.), măjétă (ib. 3353/250, pl. măjete ib.), măngiátă (ib. 3303/682, pl. măngeti ib.) s. f.- Din fr. manchette, germ. Manschette, magh. mandzeta. – Pentru manjetă, măjetă, cf. rus. манжета.

Intrare: manșetă
manșetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • manșe
  • manșeta
plural
  • manșete
  • manșetele
genitiv-dativ singular
  • manșete
  • manșetei
plural
  • manșete
  • manșetelor
vocativ singular
plural
mangetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
mășată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măngiată
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
măjetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
manjetă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

manșe, manșetesubstantiv feminin

  • 1. Partea de jos a mânecii unei cămăși (bărbătești) sau a unei bluze; bandă (detașabilă) aplicată ca garnitură la partea de jos a unei mâneci. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Intră în salon trăgînd nervos de manșetele lungi din dantelă. DUMITRIU, N. 43. DLRLC
    • format_quote Vameșul și-a luat locul de umilință, potrivindu-și cît se poate de bine surtucul pe el și trăgîndu-și cu vîrful degetelor celor mici manșetele. SADOVEANU, P. S. 177. DLRLC
    • format_quote Duminica pune manșete albe și guler de cauciuc, cu cravată înnodată strîmb. C. PETRESCU, S. 62. DLRLC
    • 1.1. Marginea de jos, răsfrântă, a pantalonilor. DEX '09 DLRLC DN
    • 1.2. Porțiune de la începutul unui ciorap tricotat, lucrată de obicei ca un elastic. DEX '09 DEX '98
  • 2. Garnitură de piele sau de cauciuc, în formă de inel sau de cilindru, care servește la etanșarea unor deschideri. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Text scurt tipărit cu alt caracter de literă pe prima pagină a unui ziar sau într-o publicație periodică, la începutul unui articol, care conține în rezumat o știre importantă din cuprinsul ziarului sau ideea principală, nota originală din cuprinsul articolului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 3.1. Manșetă bibliografică = indicație bibliografică în partea de jos a copertei interioare a publicațiilor periodice, cuprinzând datele necesare identificării sau citării periodicului respectiv. DEX '09 DEX '98 DN
    • 3.2. Text scurt folosit ca titlu general pentru mai multe articole care tratează aceeași temă. DEX '09 DEX '98 DN
      • 3.2.1. prin extensiune Spațiu rezervat acestor texte. DEX '09 DEX '98 DN
  • 4. (La scrimă) Lovitură dată cu antebrațul. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.