MANȘĂ², manșe, s. f. Fiecare dintre etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.). – Din fr. manche.

manșă² sf [At: SP. POP. 1950, nr. 1815, 3/4 / Pl: ~șe / E: fr manche] Fiecare dintre părțile succesive ale unei probe sau competiții sportive, ale unei partide de cărți etc. Vz repriză.

manșă¹ sf [At: MIHALE, O. 123 / Pl: ~șe / E: fr manche] 1 Pârghie de comandă la avion. 2 (Pgn) Mâner.

MANȘĂ², manșe, s. f. Fiecare din etapele în care se împart unele probe sportive (de tir, de motociclism etc.). V. repriză. – Din fr. manche.

MANȘĂ, manșe, s. f. Pîrghia din fața pilotului, folosită la comanda aripioarelor și a profundorului unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată prin cablu de un avion) în care trage, pentru exerciții, aviația sau artileria antiaeriană.

MANȘĂ s.f. 1. Pîrghie cu care pilotul comandă aripioarele și profundorul unui avion. ♦ Țintă aeriană (remorcată de avioane) pentru exerciții de tragere din avioane sau cu artileria antiaeriană. 2. Fiecare dintre etapele în care se împarte o probă de tir (corespunzînd unui anumit număr de focuri trase), un concurs de călărie etc. V. repriză. [< fr. manche].

MANȘĂ¹ s. f. pârghie care comandă eleroanele și profundorul unui avion. ◊ țintă aeriană (remorcată de un avion) la tragerile (anti)aeriene de instrucție. ♦ ~ de vânt = dispozitiv pentru indicarea direcției vântului, pe aerodromuri la loc vizibil. (< fr. manche)

MANȘĂ² s. f. fiecare dintre etapele succesive ale unei probe sau competiții sportive, a unui concurs de călărie, unui joc de cărți etc. (< fr. manche)

MANȘĂ¹ ~e f. Pârghie de comandă a unui avion. [G.-D. manșei] /<fr. manche

MANȘĂ² ~e f. Etapă competițională dintr-o probă (de motociclism, schi, tir etc.). [G.-D. manșei] /<fr. manche

manșă s. f., art. manșa, g.-d. art. manșei; pl. manșe

manșă s. f., art. manșa, g.-d. art. manșei; pl. manșe

manșă (av., sport) s. f., art. manșa, g.-d. art. manșei; pl. manșe

MANȘĂ DE VÂNT s. mânecă de vânt.

MANȘĂ¹ parte componentă a comenzilor unor aeronave, având forma unor pârghii verticale, cu ajutorul căreia pilotul acționează din cabină anumite suprafețe de comandă ale aeronavei (eleroane, aripi și profundorul la coada aeronavei). Deplasarea manșei înainte sau înapoi modifică înclinarea profundorului și avionul urcă sau coboară. Deplasarea laterală a manșei comandă înclinarea eleroanelor, producând rotirea aeronavei în jurul axei longitudinale. Pe manșa aeronavelor de luptă sunt amplasate butoane cu ajutorul cărora se poate declanșa tragerea cu rachete sau cu armament de bord, lansarea bombelor, comanda frânelor și legătura radio. Unele aeronave au manșe prevăzute cu volan.

MANȘĂ² sul de pânză fixat pe un suport de pe acoperișul clădirii stației meteorologice, care indică puterea și intensitatea vântului. Sin. Mănecă de vânt.

MANȘĂ³ țintă confecționată din pânză dispusă pe un cadru de lemn sau metalic, de forme variate, remorcată printr-un cablu de un avion, servind tragerilor aeriene sau antiaeriene de instrucție.

MANȘĂ¹ s. f. Pîrghie de comandă la avion; p. g e n e r. mîner, manivelă. Schimbă manșa vitezelor. MIHALE, O. 123. Trage o manșă imaginară și imită zgomotul avionului în urcare. LOVINESCU, C. S. 33. – Pl.: manșe. – Din fr. manche „pîrghie”.

MANȘĂ² s. f. Fiecare dintre părțile succesive care compun unele probe sau competiții sportive, o partidă de cărți etc. V. r e p r i z ă. La manșa a Il-a. . . celelalte concurente s-au comportat mai slab. SP. POP. 1950, nr. 1815, 3/4. - Pl.: manșe. – Din fr. manche, idem.