MANĂ s. f. 1. Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici gheme cenușii, purtate uneori de vânt în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. pâine făcută din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belșug, abundență. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule (Glyceria aquatica). 4. Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; p. ext. stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după o ploaie. – Din sl. mana, ngr. mánna.

mană sf [At: PSALT. 157 / V: (reg) mea- / E: slv мана, ngr μάννα] 1 (Șîs ~ cerească, ~na evreilor) Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor glomerule cenușii diseminate adesea sub formă de ploaie (Lecanora esculenta). 2 (Pex) Pâine făcută din mană (1). 3 (Pop; șîs ~na albinelor) Polen al florilor de porumb, de secară etc. 4 (Pop; îas) Polen de brad sau de fag, care plutește primăvara pe deasupra pădurilor, apelor etc. Si: moină (4) galbenă. 5 (Șîs ~na florilor) Nectar. 6 (Pex; îas) Miere. 7 Suc cleios care se obține prin crestarea scoarței anumitor arbori, în special a frasinului de munte, și care este folosit ca laxativ. 8 Secreție cleioasă și strălucitoare care apare pe frunzele unor plante, în zilele călduroase care urmează după nopți reci. 9 (Reg; îc) ~-de-apă (sau ~-de-ape) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și flori hermafrodite dispuse în spicule care crește prin mlaștini și pe marginea apelor Si: roua-cerului (Glyceria aquatica) 10 (Bot; reg; îc) ~na-câmpului Barba-ursului (Usnea). 11 (Bot; reg; îc) ~na-pământului Rodul-pământului (Arum maculatum). 12 (Reg; îc) ~na-pădurii Planta Asphodelus odoratus. 13 (Reg; îc) ~na-albinelor Plantă nedefinită mai îndeaproape. 14 (Bot; reg; îc) ~-jidovească sau ~na-jidovului Zmeur (Rubus idaeus). 15 (Fig) Recoltă bogată în semănături. 16 (Pex) Condiții prielnice pentru o recoltă bogată. 17 Belșug de lapte de vite Si: frupt. 18 (Reg) Belșug de produse la recolta stupilor. 19 (Fig) Cantitate mare de bunuri materiale Si: câștig, profit, venit. 20 (Îvp; îe) A nu fi de vreo ~ sau a nu fi mare ~ (de) A nu fi de valoare sau de folos, a nu aduce profit. 21 Boli diverse ale plantelor cultivate, cauzate de ciuperci parazite care, pătrunzând în țesuturile verzi ale plantelor și localizându-se în special în frunze, provoacă apariția unor pete ruginii Vz mălură, perenosporă, rugină, tăciune. 22 Rouă sau ploaie de vară (pe vreme însorită) care are un efect dăunător asupra plantelor. 23 (Pex) Stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare după ploaie. 24 (Reg) Un fel de rouă care cade pe plante și care, fiind mâncată de albine, le produce o boală numită coleră.

MANĂ sf. ⛪ Aliment pe care Dumnezeu îl făcea să cadă în fie-care dimineață din cer spre a hrăni pe Israeliți în pustiu, după ieșirea lor din Egipt și înainte de a intra în țara făgăduinții ¶ 2 Ⓕ ⛪ Mană cerească, cuvîntul lui Dumnezeu ¶ 3 pr. ext. Hrană îmbelșugată: se repeziră... socotind bietele javre flămînde că au dat peste vre-o ~ (ODOB.) ¶ 4 Ⓟ Belșug: lasă că nu va fi mare ~ de cîștigul meu (ISP.) ¶ 5 Ⓟ Nu-i vre-o ~, nu-i vre-o pricopseală mare (CIAUȘ.); nu e ~ mare a spune de pe carte ș’altu a asculta (JIP.) ¶ 6 Esența, tot ce e mai bun în lapte, în rodul bucatelor, etc., despre care poporul crede că se poate răpi prin farmece și vrăji sau de către strigoaice: în sîmbăta Paștilor, se face și o păscuță a vitelor care se dă vacilor să mănînce, ca să aibă ~ (GOR.); nu se vinde, nu se dă nimic de sămînță la alții, pînă ce nu vei semăna tu întîiu, altfel îți dai mana, norocul (GOR.); dacă vaca nu dă lapte, atunci se crede că alții i-au luat mana (GOR.); poate c’au luat strigoaicele mana de la vaci (CRG). ¶ 7 🌿 O boală a viței de vie pricinuită de o ciupercă (Peronospora viticola), de pe urma căreia frunzele se pătează, se sbîrcesc, se îngălbenesc și apoi se usucă; sporii acestei ciuperci se află în aer, de unde ajung pe frunzele tinere ale viței și stau acolo pînă dă o ploaie caldă care-i face să germineze (🖼 3026): piatra și mana pe mine m’au bătut și m’au pălit (DLVR.) ¶ 8 🌿 ~-DE-APE, mare plantă ierboasă, numită și „roua-cerului”, cu tulpina vîrtoasă, care crește prin mlaștini, prin lacuri și pe marginea apelor (Glyceria aquatica) ¶ 9 🌿 MANA-JIDOVULUI = ZMEUR [gr. μάνα, bg. m a n a, care are toate înțelesurile din românește].

MANĂ s. f. 1. Lichen comestibil care crește pe stânci în forma unor mici ghemuri cenușii, purtate uneori în locuri foarte depărtate, unde cad ca o ploaie (Lecanora esculenta); p. ext. pâine făcută din acest lichen. ♦ Fig. Rod; frupt. ♦ Belșug, abundență. 2. Numele mai multor boli ale plantelor cultivate, cauzate de anumite ciuperci parazite. 3. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee toxică din familia gramineelor, cu frunze lanceolate și cu flori hermafrodite dispuse în spicule, care crește în preajma apelor și prin mlaștini (Glyceria aquatica). 4. Rouă sau ploaie de vară pe vreme însorită, care are un efect dăunător asupra dezvoltării plantelor; p. ext. stricăciune provocată de soarele prea fierbinte care apare imediat după ploaie. – Din sl. mana, ngr. mánna.

MANĂ s. f. 1. (Și în compusul mană-cerească) Lichen comestibil, care crește în mare cantitate prin deșerturile Asiei și ale Africii de nord și care, smuls de furtuni, este ridicat la înălțimi, de unde cade la pămînt ca o grindină; măcinat, dă o făină din care în timp de foamete se face pîine (Lecanora escidenta). 2. Ciupercă parazită care atacă unele plante ca vița de vie, cartoful, tutunul etc. (Plasmopara viticola); boală produsă de această ciupercă. ♦ Secreție a frunzelor unor plante, care apare pe timp călduros cu nopți reci ca un strat lucitor, lipicios. 3. Fig. Rod, fruct. Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci. CREANGĂ, A. 45. ♦ Belșug, abundență. Norul plin de mană trece și revarsă O ploaie roditoare pe brazda care-i arsă. ALECSANDRI, P. III 332. Asta-i mană din cer, se zice cînd după secetă vine ploaie. ♦ Mîngîiere, balsam. Cîntul meu ca mana se răsfiră Peste jalea grea a veacului. BENIUC, V. 78. 4. Compus: mană-de-ape = plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina dreaptă și cu numeroase spiculețe; crește prin mlaștini, lacuri și pe marginea apelor (Glyceria aquatica).

mană-de-ape (plantă) s. f., g.-d. art. manei-de-ape

mană-de-ape (plantă) s. f., g.-d. art. manei-de-ape

mană-de-ape (bot.) s. f., g.-d. art. manei-de-ape

MANĂ s. 1. (BOT.) (reg.) moină-galbenă. (Polenul florilor de porumb se numește ~.) 2. (BOT.) mană-de-apă (Glyceria aquatica) = (reg.) roua-cerului. 3. frupt. (~ la vite.)

mană s.f. I 1 (bot.; și, art., mana-florilor) nectar, <pop.> miere, suc, <înv.> rouă-dulce. Mana este colectată de albine și transformată în miere. 2 (bot.; și, art., mana-albinelor) <reg.> moină-galbenă. Mana este polenul de brad sau de fag care plutește primăvara deasupra pădurilor sau a apelor. 3 (bot.) mană-de-apă = Glyceria aquatica; <reg.> iarba-rațelor (v. iarbă), iarbă-rea, roua-cerului (v. rouă), rourică, spetează; (art.) mana-câmpului = Equisetum arvense; barba-ursului (v. barbă), coada-calului (v. coadă), mălai-mărunt, <rar> equisetum, <reg.> barba-sasului (v. barbă), brad, brădișor, coada-iepei (v. coadă), coada-mânzului (v. coadă), codâie, deznodățel, iarbă-de-cositor, mâță, mierea-ursului (v. miere), motan, motocel, mucul-curcanului (v. muc), nodățică, părul-porcului (v. păr), peria-ursului (v. perie), perie, perie-ursească, pujlă, rușinea-ursului (v. rușine), slăbănog, șirușliță, unterniță, ursancă, ursoaică¹; (reg.) mana-jidovului v. a Zmeur. Zmeurar (Rubus idaeus); b Zmeură; mana-pământului v. Rodul-pământului (v. rod¹) (Arum maculatum). frupt, <reg.> știmă. Au mană bună atât de la vaci, cât și de la oi. 5 (art.; apic.; rar) mana-florilor v. Miere. Miere de albine. II fig. (econ.; reg.) v. Beneficiu. Câștig. Emolument. Profit. Venit¹.

MANĂ s. 1. (BOT.) (reg.) moină-galbenă. (Polenul florilor de porumb se numește ~.) 2. (BOT.) mană-de-apă (Glyceria aquatica) = (reg.) roua-cerului. 3. frupt. (~ la vite.)