MALO- elem. „lână”, „păr”, „pene”, „scuame”. (< fr. mallo-, cf. gr. mallos)

MALO- „lînă, păr, pene, scuame”. ◊ gr. mallos „păr, lînă” > fr. mallo-, engl. id. > rom. malo-. □ ~fag (v. -fag), adj., s. n. pl., 1. adj., Care se hrănește cu pene, păr sau fulgi. 2. s. n. pl., Ordin de insecte nearipate, care trăiesc pe păsări și pe mamifere, hrănindu-se cu penele și părul acestora; ~fagie (v. -fagie), s. f., pervertire a gustului la ovine, constînd în consumul lînii.

SAINT-MALO [sẽmaló] 1. Golf al Mării Mânecii, între pen. Bretagne și Cotentin, care scaldă țărmul de NV al Franței. Pătrunde în uscat 110 km; lățime: 125 km. Ad. max.: 51 m. În partea de N se află Ins. Normande. În el se varsă fl. Trieux, Rance, Couesnon și Sélune. 2. Oraș în NV Franței (Bretagne), situat pe o ins. stâncoasă la gura de vărsare a fl. Rance în G. Saint-Malo; 48,1 mii loc. (1999). Port de pescuit. Reparații navale. Ind. textilă și alim. (conserve de pește). Centru turistic. Yachting. În sec. 16-19 vestită bază pentru corsarii care atacau navele engleze. Muzeu de istorie. Sediul unei mănăstiri din sec. 6, a devenit centru episcopal (sec. 12-18); biserica Saint-Vincent (sec. 12) castel (sec. 15). S.-M. împreună cu ducatul Bretagne, din care făcea parte, s-a unit cu Franța în 1491. Distrus în mare parte de trupele germane, în retragere, în aug. 1944.