malacostracee sfp [At: SIMIONESCU, F. R. 429 / E: fr malacoostracés] Încrengătură superioară a clasei crustaceelor, care cuprinde animale cu corpul alcătuit din segmente inelare, cu capul sudat de torace și cu abdomenul distinct de celelalte părți ale corpului.

MALACOSTRACEE s.f. pl. Subclasă de crustacee superioare care au capul lipit de torace și abdomenul distinct; (la sg.) animal din această subclasă. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. malacostracés].

MALACOSTRACEE s. f. pl. subclasă de crustacee superioare cu capul lipit de torace și abdomenul distinct. (< fr. malacostracés)

malacostracee (desp. -cos-tra-/-co-stra-) s. f., art. malacostraceea, g.-d. art. malacostraceei; pl. malacostracee

!malacostracee (-cos-tra-/-co-stra-) s. f., art. malacostraceea, g.-d. art. malacostraceei; pl. malacostracee

malacostracee s. f. (sil. mf. -stra-), pl. malacostracee

MALACOSTRACÉE s. f. pl. Încrengătură superioară a clasei crustaceelor, care cuprinde animale cu corpul alcătuit din segmente inelare, cu capul sudat de torace și cu abdomenul distinct de celelalte părți ale corpului. Cf. SIMIONESCU, F. . 429. Racul face parte din încrengătura malacostraceelor. Din fr. malacostracés.