MALAHIT s. n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, cristalizat, folosit la fabricarea unor obiecte decorative sau a unor vopsele. [Var.: malachit s. n.] – Din fr. malachite.

malahit s [At: J. CIHAC, I. N. 418/3 / V: ~chit, ~chită sf (îvp) mălăit / E: fr malachite] Carbonat natural de cupru de culoare verde, folosit la confecționarea unor obiecte de artă decorativă sau a unor vopsele.

MALAHIT s. n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, cristalizat, întrebuințat la fabricarea unor obiecte decorative sau a unor vopsele. [Var.: malachit s. n.] – Din fr. malachite.

MALAHIT s. n. Mineral de culoare verde, întrebuințat la fabricarea unor obiecte decorative sau a unor vopsele. – Variantă: malachit s. n.

MALAHIT s.n. Carbonat natural de cupru de culoare verde, opacă, folosit ca piatră semiprețioasă. [Pl. -turi, -te, var. malachit s.n. / < fr. malachite, cf. gr. malachites].

MALAHIT s. n. carbonat bazic natural de cupru verde, sticlos, piatră semiprețioasă. (< fr. malachite)

MALAHIT n. Mineral de culoare verde, folosit la confecționarea obiectelor decorative și în industria vopselelor. /<fr. malachite^[1]

malachit s vz malahit

malachită sf vz malahit

mălăit² s vz malahit

MALACHIT s.n. v. malahit.

malachită f. piatră de un verde frumos ce se află în minele Siberiei.

*malachítă, V. malahită.

*malahítă f., pl. e (vgr. malahites și molohites, d. malahé și molohé, nalbă; lat. malachites și molochites). Min. Carbonat idratat natural de cupru (H₂ Cu₂ CO₅), care se găsește supt forma uneĭ petre de un verde frumos catifelat și care se poate tăĭa și lustrui frumos și care se întrebuințează și în pictură p. văpseaŭa verde minerală. Cea maĭ frumoasă malahită se găsește în Siberia.

malahit s. n.

malahit s. n.

malahit s. n.^[1]

malahit

malachit s. n.^[1]

malachită, -te.

MALAHÍT (MALACHÍT) (< fr.) s. n. Carbonat natural bazic de cupru, cristalizat în sistemul monoclinic, de culoare verde și luciu sticlos până la diamantin. Formează agregate stalactitice, reniforme sau cruste, adesea cu structură zonară sau radiară. Este folosit ca minereu de cupru sau ca piatră de ornament. Din m. se confecționează diferite obiecte (casete, cupe) sau podoabe.

MALAHÍT subst. Minereu de cupru de culoare verde, folosit la confecționarea unor obiecte de artă decorativă. Malahit pămîntos. J. CIHAC, I. N. 418/3, cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, PONI, CH. 252, ALEXI, W., NICA, L. VAM. Maláhitul. . . cu un conținut de 50 %cupru. iOANOVICI, TEHN. 58. Se dizolvă 1 kg de malachit stropit cu 250 gr apă distilată în 5 kg amoniac. ORBONAȘ, MEC. 440, cf. CANTUNIARI, L. M. 103. Cuprul se găsește uneori în stare nativă, dar mai ales sub formă de combinații. . . carbonați bazici, malachit. MACAROVICI, CH. 381, cf. 385, 620. – Și: malachit subst., malachită s. f., (învechit, prin adaptare la sistemul fonetic popular) mălăít (BARCIANU) subst. – Din fr. malachite.

MALACHÍTĂ s. f. v. malahit.

MĂLĂÍT² subst. v. malahit.