malácă s. f., g.-d. art. malácei; pl. maláce
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MALÁC, -Ă, malaci, -ce, s. m. și f. Pui al bivoliței. ◊ Epitet depreciativ pentru un om gras, greoi și leneș. – Din bg. malak.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MALÁC ~ci m. 1) Pui de bivol. 2) derp. rar Om gras și greoi. /<bulg. malak
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MALÁC s. (ZOOL.) (reg.) bivolaș, turmac.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
malác (maláci), s. m. – Bivol mic. Ngr. δαμαλάϰι „juncan”, din δαμάλι „vițel”, cf. bg. malak. Der. din gr. μαλαϰός „fraged, tînăr” (Cihac, II, 672; Berneker, II, 11; Tiktin) sau din bg., pusă în legătură cu sl. malŭ „mic” (Tiktin; Candrea) pare mai puțin probabilă.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
malác s. m., pl. maláci
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
malac, -ă, malaci, -e s. m., s. f., adj. (om) corpolent / masiv / zdravăn.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink