căutare avansată
Din totalul de 32 sunt afișate 18 definiții pentru mal, măl, mâl   declinări

MAL, maluri, s. n. 1. Margine (îngustă) de pământ sitoată (în pantă) dea lungul unei ape; țărm; p. ext. regiune de lângă o apă. ◊ Expr. A ieși l-a mal = a duce ceva l-a bun sfârșit, a o scoate l-a capăt. A se îneca (k țiganul s-au tocmai) l-a mal = a renunța s-au a fii obligat să renunțe l-a ceva tocmai când țelul era aproape atins. 2. Perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi. ♦ Râpă, prăpastie. ♦ (Reg.) Ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi s-au abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (s-au de femeie), se spune despre un bărbat (s-au o femeie) foarte mare. Cât un mal = (despre fințe) mare, mătăhălos. – Cf. alb. m a l l „munte”.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAL, maluri, s. n. 1. Margine (îngustă) de pământ sitoată (în pantă) dea lungul unei ape; țărm; p. ext. regiune de lângă o apă. ◊ Expr. A ieși l-a mal = a duce ceva l-a bun sfârșit, a o scoate l-a capăt. A se îneca (k țiganul) l-a mal = a renunța s-au a fii obligat să renunțe l-a ceva tocmai când țelul era aproape atins. 2. Perete, margine (abruptă) a unui râu, a unui șanț, a unei gropi. ♦ Râpă, prăpastie. ♦ (Reg.) Ridicătură de pământ mai puțin înaltă decât dealul, având coastele cu povârnișuri repezi s-au abrupte. ◊ Expr. Un mal de om (s-au de femeie), se spune despre un bărbat (s-au o femeie) foarte mare. Cât un mal = (despre fințe) mare, mătăhălos. – Cf. alb. mall „munte”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

mal s. n., pl. máluri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAL s. 1. v. țărm. 2. coastă, țărm. (Pe ~ul Oceanului Atlantic.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAL s. v. ponor, prispă, râpă, văgăună.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAL ~uri n. 1) Margine de pământ dea lungul unei ape. 2) Loc aflat în imediata apropiere a unei ape. ◊ Din ~ în ~ a) pe toată întinderea, cât ține apa de l-a un capăt l-a celălalt; b) de l-a un capăt l-a celălalt; de l-a început până l-a sfârșit. ◊ A ieși (s-au a ajunge) l-a ~ a scăpa teafăr; a scăpa din încurcătură. ◊ A se îneca tocmai l-a ~ a suferi o nereușită tocmai când scopul părea atins. /Cuv. autoht.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAL s.n. (Med.) Stare de boală, rău, maladie. [< fr. mal, cf. lat. malum – rău].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAL1- elem. „rău”, „boală”. (< fr. mal-, cf. lat. malus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAL2 s. n. stare de boală, rău, maladie. (< fr. mal, lat. malum)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MAL, maluri, s. n. 1. Fîșie, margine îngustă de pămînt dea lungul unei ape; țărm; p. e x t. regiune de l-a marginea unei ape. Îi venea să se arunce peste bord... să înoate, să zboare pînă l-a celălalt mal al Dunări. BART, E. 184. Pe malurile Senei, în faeton de gală, Cezarul trece palid, în gînduri adîncit. EMINESCU, O. I 61. ◊ E x p r. Din mal în mal = (despre o apă) de l-a o margine l-a alta, pe toată porțiunea albiei. [Gîrla] se umflă din mal în mal, parcar fii Dunărea. REBREANU, R. I 74. A se îneca (tocmai) l-a mal = a se da (s-au a fii) bătut s-au învins, ori a renunța l-a ceva tocmai cînd țelul era aproape atins. Cum se poate să se lase ea să se înece tocmai l-a mal! ISPIRESCU, E. 59. A ajunge l-a mal v. ajunge. 2. Peretele unei gropi, al unei rîpe, al unui șanț etc. Cînd sărea peste cîte un șanț, malu se prăbușea în urma lor. BUJOR, S. 127. ♦ Rîpă. Și sămi alergați La valea adîncă La poteca strîmtă, La răscrucen deal, La muche de mal. TEODORESCU, P. P. 498. ◊ E x p r. A da de mal (pe cineva s-au ceva) = a prăpădi, a nimici. Cu informațiuni k ale dumitale, dăm de mal gazeta. caragiale, O. II 297. ♦ (Regional) Deal. ◊ E x p r. (A fii gras, mare etc.) Cît malul! s-au Cît un mal = (despre fințe) (a fii) foarte mare, foarte gras, mătăhălos. Am un cal, Cît un mal. TEODORESCU, P. P. 241. Mal de om (s-au de femeie) = namilă de om (s-au de femeie), bărbat (s-au femeie) mare din caleafară. Olivanca, un mal de femeie, cu un ochi umflat, gemea întrun colț. CAMILAR, N. II 301. Nu vezi căi coșcogemite mal de om? DUNĂREANU, CH. 223.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mal s. n., pl. máluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mal (máluri), s. n.1. (Munt.) Deal, colină. – 2. Țărm, rivieră. – Mr. mal „morman”, meal „țărm”. Origine necunoscută. Coincide cu alb. malj „munte”, dar nu poate fii explicat cuvîntul rom. prin alb. Sa considerat cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 10; Hasdeu, Cuv. din bătrîni, I, 288; Meyer 256; Philippide, II, 720; Densusianu, Hlr., 17; Pascu, I, 190; Rosetti, II, 59; A. Badía Margarit, Mal „roca” en toponimia pirenáica catalana, în Actas I reunión toponimica pirenáica, Zaragoza 1949, 3538; H. Krahe, Die Sprache der Illyrier, I, Wiesbaden 1955, 101), și sa pus în legătură cu toponimul dac Malva, cf. Dacia Malvensis, cu iliricul Dimallum, și cu let. mala. Originea sl. (mĕlŭ „teren argilos”, cf. Cihac, II, 183) este improbabilă. Sensul de „colină”, care îl menționează cu rezerve Tiktin, este curent în Muscel și Dîmbovița, în ciuda absenței lui din dicționare. Prezența lui l final, înainte intervocalic, arată clar că nu se poate considera un cuvînt moștenit. E posibil să ne gîndim l-a o rădăcină expresivă; în acest caz ar fii cuvînt identic cu maldac, s. n. (Mold., morman, grămadă, teanc) a cărui der. din ngr. μανδάϰη (Cihac, II, 672; Philippide, Principi, 107) este nesigură; der. măldăci, vb. (a așeza un morman în așa fel încît să pară mai bogat decît este); și cu maldăr (var. Mold. maldur), s. n. (grămadă, morman), care sa încercat să fie legat, cu puțină probabilitate, de germ. Malter „măsură de capacitate pentru cereale”, prin intermediul pol. maldr (Cihac, II, 184; Berneker, II, 11; Pascu, Arch. Rom., VII, 559) s-au de tc. maldar „bogat” (PopescuCiocănel 37; T. Papahagi, GS, VII, 295). Der. măluros, adj. (muntos); mălurean, s. m. (muntean); măluștean, s. n. (Mold., deal); măldărar, s. m. (unul din cei 40 de servitori care aprovizionau cu fîn grajdurile domnești), sec. XVIII; măldări (var. mălduri), vb. (a îngrămădi). Mag. mál pare să provină din rom. (Drăganu, Dacor., 206; cf. împotrivă lui L. Treml, Études hongr., VI, 375).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mal n. țărm stâncos: pe malul mări, râului, lacului; a da de mal, a dovedi, a prăpădi. [Dial. Muscel, mal, deal = albanez MALĬ, munte].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mal n., pl. urĭ (rudă cu alb. malĭ, munte. Țărm, pămîntu cu care se mărginește o apă: malu rîuluĭ, al laculuĭ, al măriĭ. Pămînt care se înalță k un mal de rîŭ: un mal s´a surpat peste lucrătoriĭ care lucraŭ în șanț. Fig. Om foarte înalt și robust. A da de mal, 1. a ajunge l-a mal, 2. a da de rîpă, a arunca dupe mal în jos și (fig.) a răpune, a doborî. A ajunge l-a mal, a ajunge l-a loc sigur. A te îneca k Țiganu l-a mal, a face fiasco tocmaĭ cînd eraĭ aproape de reușită.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂL, mâluri, s. n. Pământ (argilos) cu granulație fină acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape s-au pe terenuri inundabile; pământ noroios format sub acțiunea apei; nămol. – Cf. ucr. mul.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂL, mâluri, s. n. Pământ (argilos) cu granulație fină acumulat pe marginea ori pe fundul unei ape s-au pe terenuri inundabile; pământ noroios format sub acțiunea apei; nămol. – Cf. ucr. mul.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

mâl s. n., pl. mấluri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MÂL s. 1. nămol, (pop.) mâlitură. (~ dupe fundul unei ape.) 2. v. noroi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink