18 definiții pentru majordom

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAJORDOM, majordomi, s. m. (În Franța, în Evul Mediu) Intendent al domeniilor regale și al palatului; p. gener. persoană însărcinată cu administrarea unui palat (regal sau princiar); p. ext. șeful personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor bogătași. – Din fr. majordome.

majordom sm [At: NEGULICI / V: (pop) ~don, (înv) maio~ / Pl: ~i / E: fr majordome, ger Majordom] 1 Șef al personalului de îngrijire sau al funcționarilor care administrează un palat regal, princiar etc. 2 (Pex) Șef al personalului de îngrijire într-o casă bogată.

MAJORDOM, majordomi, s. m. (În Franța, în evul mediu) Intendent al domeniilor regale și al palatului; p. gener. persoană însărcinată cu administrarea unui palat (regal sau princiar); p. ext. șeful personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor bogătași. – Din fr. majordome.

MAJORDOM, majordomi, s. m. Persoană însărcinată cu administrarea unui palat regal sau princiar; p. ext. șeful personalului de îngrijire la casele nobililor și ale marilor bogătași.

MAJORDOM s.m. Intendentul unui palat regal sau princiar; (p. ext.) șef al personalului de serviciu în casele marilor nobili și bogătași. [< fr. majordome, germ. Majordom, cf. lat. maior – șef, domus – casă].

MAJORDOM s. m. intendent al unui palat regal sau princiar; (p. ext.) șef al personalului de serviciu într-o casă bogată. (< fr. majordome)

MAJORDOM ~i m. 1) Persoană responsabilă de administrarea palatului regal sau princiar. 2) Șef al personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor bogătași. /<fr. majordome, germ. Majordom

majordom m. mai-marele Curții (la Roma și în Spania).

*maĭordóm și majordóm m. (fr. majordome, d. it. maggiordómo saŭ sp. mayordomo, care e mlat. májor dómûs, maĭ marele caseĭ). Șefu servitorilor unuĭ suveran în evu mediŭ în apusu Eŭropeĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

majordom s. m., pl. majordomi

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAJORDÓM s. m. Șeful personalului de îngrijire sau al funcționarilor care administrează un palat (regal, princiar etc.); p. e x t. șeful personalului de îngrijire într-o casă bogată. Cf. NEGULICI, COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U., ALEXI, W., CADE. Majordonul Gavrilă, executorul ordinelor cucoanei, e plin de compasiune pentru cei pe care îi lovește fără voia sa și din voința ei. CONTEMP. 1949, nr. 158, 11/5. - Pl.: majordomi. – Și: majordón, (învechit) maiordóm (COSTINESCU) s. m. – Din fr. majordome. – Cf. germ. M a j o r d o m. – Majordon, prin etimologie populară.

Intrare: majordom
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • majordom
  • majordomul
  • majordomu‑
plural
  • majordomi
  • majordomii
genitiv-dativ singular
  • majordom
  • majordomului
plural
  • majordomi
  • majordomilor
vocativ singular
  • majordomule
  • majordome
plural
  • majordomilor
maiordom
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
majordon
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

majordom, majordomisubstantiv masculin

  • 1. în Evul Mediu (În Franța) Intendent al domeniilor regale și al palatului. DEX '09 DN
    • 1.1. prin generalizare Persoană însărcinată cu administrarea unui palat (regal sau princiar). DEX '09 DLRLC
    • 1.2. prin extensiune Șeful personalului de serviciu din casele nobililor sau ale marilor bogătași. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.