opțiuni
  • info
2 intrări
17 definiții

Explicative DEX

maimuțit, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. III, 448 / Pl: ~iți, ~e / E: maimuți] (Rar) Imitat.

MAIMUȚI, maimuțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A maimuțări (1). – Din maimuță.

maimuța v vz maimuți

maimuțesc, ~ească a [At: COSTINESCU / Pl: ~ești / E: maimuță + -esc] (Rar) 1 Care aparține maimuței (1) Si: (rar) momițesc (1). 2 Referitor la maimuță (1) Si: (rar) momițesc (2). 3 Ca al maimuței (1) Si: (rar) momițesc (3).

maimuți [At: BARIȚIU, P. A., II, 40 / V: (nob; cscj) ~ța / Pzi: ~țesc / E: maimuță] 1-3 vtr (Înv) A (se) maimuțări (1-3).

MAIMUȚI, maimuțesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A maimuțări. – Din maimuță.

MAIMUȚI, maimuțesc, vb. IV. Tranz. A maimuțări. Nae, iritat, maimuțindu-mi tonul: Da cuponul de iulie? CARAGIALE, M. 197.

maĭmuțésc și (maĭ des) maĭmuțărésc v. tr. (d. maĭmuță). Imitez ridicul ceĭa ce face altu: nu maĭmuțărițĭ moda! V. refl. Mă port ca o maĭmuță. – În Mold. momi- și monițăresc; în Trans. (Vechĭ) măĭmuĭesc.

Ortografice DOOM

maimuți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțesc, 3 sg. maimuțește, imperf. 1 maimuțeam; conj. prez. 1 sg. să maimuțesc, 3 să maimuțească

maimuți (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțesc, imperf. 3 sg. maimuțea; conj. prez. 3 să maimuțească

maimuți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. maimuțesc, imperf. 3 sg. maimuțea; conj. prez. 3 sg. și pl. maimuțească

Sinonime

MAIMUȚI vb. v. maimuțări, poci, schimonosi, strâmba.

maimuți vb. IV. (rar) 1 refl. (despre oameni) v. Maimuțări. Poci1. Schimonosi. Strâmba. 2 tr. (compl. indică oameni) v. Imita. Maimuțări.

maimuți vb. v. MAIMUȚĂRI. POCI. SCHIMONOSI. STRÎMBA.

Tezaur

MAIMUȚIT, -Ă adj. (Rar) Imitat, contrafăcut. A ! spoială, ipocrizie, trădări, virtuți maimuțite, femei mincinoase ce sîntețil NEGRUZZI, S. III, 448, cf. PONTBRIANT, D., DDRF, ALEXI, W. - Pl.: maimuțiți, -te. V. maimuți.

MAIMUȚA vb. I v. maimuți.

MAIMUȚI vb. IV. (Astăzi rar) 1. T r â n z. A maimuțări (1). Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Domnișorii din Cluj voiau să maimuțească... pe tinerimea franceză din Paris. BARIȚIU, P. A. II, 40. Maimuțind pre Dumnezeul creator care poruncise să se facă lumină, călugării răspîndiră întunericul. NEGRUZZI, S. I, 202. Bine, da numai rapița e?. . . da grîul?.. . da porumbul? ... da alelalte? Nae iritat, maimuțindu-mi tonul: – Da cuponul de iulie? ... CARAGIALE, M. 197. Maimuțează și ei, bieții, . . . pe oamenii cei mari. ISPIRESCU, ap. TDRG. R e f l. A se maimuțări (2). Mai în toate veacurile . . . ne maimuțirăm ori ca vecinu ăl mai puternic d-afară, ori ca dușmana ăl mai voinic dinăuntru. JIPESCU, ap. TDRG. – Prez. ind.: maimuțesc. – Și: (neobișnuit) maimuța vb. I. – V. maimuță.

Intrare: maimuțit
maimuțit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • maimuțit
  • maimuțitul
  • maimuțitu‑
  • maimuțită
  • maimuțita
plural
  • maimuțiți
  • maimuțiții
  • maimuțite
  • maimuțitele
genitiv-dativ singular
  • maimuțit
  • maimuțitului
  • maimuțite
  • maimuțitei
plural
  • maimuțiți
  • maimuțiților
  • maimuțite
  • maimuțitelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: maimuți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maimuți
  • maimuțire
  • maimuțit
  • maimuțitu‑
  • maimuțind
  • maimuțindu‑
 singular plural
  • maimuțește
  • maimuțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maimuțesc
 (să)
  • maimuțesc
  • maimuțeam
  • maimuții
  • maimuțisem
a II-a (tu)
  • maimuțești
 (să)
  • maimuțești
  • maimuțeai
  • maimuțiși
  • maimuțiseși
a III-a (el, ea)
  • maimuțește
 (să)
  • maimuțească
  • maimuțea
  • maimuți
  • maimuțise
plural I (noi)
  • maimuțim
 (să)
  • maimuțim
  • maimuțeam
  • maimuțirăm
  • maimuțiserăm
  • maimuțisem
a II-a (voi)
  • maimuțiți
 (să)
  • maimuțiți
  • maimuțeați
  • maimuțirăți
  • maimuțiserăți
  • maimuțiseți
a III-a (ei, ele)
  • maimuțesc
 (să)
  • maimuțească
  • maimuțeau
  • maimuțiră
  • maimuțiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • maimuța
  • maimuțare
  • maimuțat
  • maimuțatu‑
  • maimuțând
  • maimuțându‑
 singular plural
  • maimuțează
  • maimuțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • maimuțez
 (să)
  • maimuțez
  • maimuțam
  • maimuțai
  • maimuțasem
a II-a (tu)
  • maimuțezi
 (să)
  • maimuțezi
  • maimuțai
  • maimuțași
  • maimuțaseși
a III-a (el, ea)
  • maimuțează
 (să)
  • maimuțeze
  • maimuța
  • maimuță
  • maimuțase
plural I (noi)
  • maimuțăm
 (să)
  • maimuțăm
  • maimuțam
  • maimuțarăm
  • maimuțaserăm
  • maimuțasem
a II-a (voi)
  • maimuțați
 (să)
  • maimuțați
  • maimuțați
  • maimuțarăți
  • maimuțaserăți
  • maimuțaseți
a III-a (ei, ele)
  • maimuțează
 (să)
  • maimuțeze
  • maimuțau
  • maimuțară
  • maimuțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

maimuți, maimuțescverb

etimologie:
  • maimuță DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.