mahut sn [At: (a. 1693) ap. ȘIO II, 74 / Pl: ~uri / E: tc mahut] (Înv; șîs postav ~) 1 Postav fin de culoare neagră sau albastră-deschis. 2 Bucată de mahut (1).

MAHUT s. m. șoim, pasăre răpitoare cu aripi foarte mari. (<fr. mahute)

mahút n., pl. urĭ (turc. mahút). L. V. Un fel de postav negru fin.

mahut (mahuturi), s. n. – Pîine neagră. Tc. mahut (Tiktin). Sec. XVIII, înv.

mahut, mahuturi, s.n. (înv.) postav fin, negru sau albastru deschis.

MAHUT s. n. (Învechit; și în sintagma postav-mahut) 1. Un fel de postav fin de culoare neagră (TDRG) sau albastră-deschis (DDRF). Patru coți de postav mahut ce s-au făcut conteș agăi (a. 1693). ap. ȘIO II₁, 74. Iaste și aici... o ladă cu 2 dulăm[i] și cu patru conteșă mahut, toate nuao (a. 1734). IORGA, B. R. 423. 2. Bucată, val de mahut (1) 26 atlase și 3 mahuturi (a. 1693). ap. ȘIO II₁, 74. Toți boierii... avea dar de la domnu cîte un postav mahut și cîte un atlaz florintin. GHEORGACHI, CER. (1762), 297.- Pl.: mahuturi. – Cf. tc. m a h u t „cunoscut, convențional”.