MAHALÁ, mahalale, s. f. 1. Cartier (mărginaș) al unui oraș. ◊ Loc. adj. De mahala = care aparține sau este specific mahalalei; p. ext. de rând, vulgar, grosolan. 2. P. ext. Populația unei mahalale (1). – Din tc. mahalle.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAHALÁ ~le f. 1) Cartier de la marginea unui oraș; suburbie. 2) Populația unui asemenea cartier. [Art. mahalaua; G.-D. mahalalei] /<turc. mahalle
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAHALÁ s. 1. v. periferie. 2. v. margine.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAHALÁ s. v. cartier.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mahalá (mahalále), s. f. – Suburbie, periferie. – Mr. măhală, megl. maală. Tc. (arab.) mahalle (Miklosich, Türk. Elem., II, 121; Roesler 599; Șeineanu, II, 242; Berneker, II, 5; Lokotsch 1350; Ronzevalle 159), cf. ngr. μαχαλᾶς, alb. mahaljë, bg., sb. mahala. – Der. mahalagiu, s. m. (persoană care trăiește la mahala; vulgar, grosolan); mahalagesc, adj. (de mahala): mahalagioaică, s. f. (femeie vulgară); mahalagism, s. n. (cuvînt sau expresie trivială). Mală, s. f. (stradă), folosit în Banat, este dubletul lui mahala, din sb. mala (Candrea).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mahalá s. f., art. mahaláua, g.-d. art. mahalálei; pl. mahalále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAHÁLĂ, mahale, s. f. (Reg.) Cantitate mare (și grea) dintr-un material.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink