magopață f. Mold. curvă (negr.). [Cf. vechiu-rom. magopeț, brutar].

magopáță f., pl. ețe (din -peață, fem. d. magopeț). Mold. Rar. Femeĭe desfrînată.

magopiță sf vz magopață

MAGOPAȚĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de strada, prostituată, târfă.

magopață s.f. (înv.) 1 v. Bucătăreasă. 2 (în credințe și superstiții) v. Babă. Strigoaică¹. Vrăjitoare (v. Vrăjitor). 3 v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat).

magopață s. v. COCOTĂ. CURVĂ. FEMEIE DE STRADĂ. PROSTITUATĂ. TÎRFĂ.

MAGOPAȚĂ s. f. (Învechit) 1. (În forma magopiță) Bucătăreasă (la o mănăstire). 4 lei pol au dat pe îmbrăcăminte magopițăi (a. 1743). BUL. COM. IST. I, 252, cf. 234, 249, 251. 2. Vrăjitoare. Și mai sînt... fetele lui Gligorii Nartii sfetitor și o țigancă, Marie magopața (a. 1700). IORGA, S. D. XVI, 305, cf. GHEȚIE, R. M., ALEXI, W. 3. Femeie ușuratică. Eu vreau să fiu credincioasă, Să fiu femeie de bine. . . Eu nu sînt o magopață Care dă la toți pricină. NEGRUZZI, S. III, 35, cf. CIHAC, II, 181, DDRF, BARCIANU, ȘĂINEANU, D. U. – Pl.: magopațe. – Și: magopíță s. f. – De la magopeț.

MAGOPÍȚĂ s. f. v. magopață.