MAGNILOCVÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Liv.) Dotat cu mare elocvență; orator mare. [Cf. it. magniloquente].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNILOCVÉNT, -Ă adj. grav, emfatic, exagerat (în vorbire). (< it. magniloquente)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

magnilocvént adj. m., pl. magnilocvénți; f. sg. magnilocvéntă, pl. magnilocvénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink