27 de definiții pentru magnificență

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MAGNIFICENȚĂ s. f. (Livr.) 1. Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. 2. (Urmat de un adj. pos.) Termen de reverență. Magnificența Sa. Magnificențele Voastre. – Din fr. magnificence, it. magnificenza.[1]

  1. În original:... Magnificiența Sa..., evident greșit. — LauraGellner

magnificență sf [At: MUMULEANU, C. 9/1 / V: ~nef~, ~neficință, ~ție, ~isență, mani~, manificință / Pl: ~țe / E: fr magnificence, it magnificenza, lat magnificentia] 1 (Înv) Calitate a ceea ce este magnific Si: fast, lux, strălucire. 2 (Îs) Război de ~ Război pornit din dorința nobilimii feudale de a-și arăta luxul, bogăția, strălucirea.

MAGNIFICENȚĂ, magnificențe, s. f. (Livr.) Grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun. – Din fr. magnificence, it. magnificenza.

MAGNIFICENȚĂ s.f. Măreție, lux, fast, strălucire. [Cf. fr. magnificence, it. magnificenza, lat. magnificentia].

MAGNIFICENȚĂ s. f. grandoare, măreție, strălucire; fast, lux. (< fr. magnificence, it. magnificenza)

magnificență f. 1. caracterul celui magnific; 2. splendoare, bogăție extraordinară.

*magnificénță f., pl. e (lat. magnificentia). Măreție, strălucire: magnificența unuĭ palat, (fig.) magnificența unuĭ discurs. Calitatea de a fi glorios: magnificența unuĭ titlu.

magneficență sf vz magnificență

magneficință sf vz magnificență

magnificenție sf vz magnificență

magnifisență sf vz magnificență

manificență sf vz magnificență

manificință sf vz magnificență

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

magnificență (livr.) s. f., g.-d. art. magnificenței

magnificență (livr.) s. f., g.-d. art. magnificenței

magnificență s. f., g.-d. art. magnificenței; pl. magnificențe

!Magnificența Sa (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificenței Sale; pl. Magnificențele Lor

!Magnificența Voastră (livr.) loc. pr., g.-d. Magnificenței Voastre

*Magnificențele Voastre loc. pr.

Magnificența sa (voastră) s. f. art. + adj.

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MAGNIFICÉNȚĂ s. f. (Învechit) Calitatea a ceea ce este magnific; fast, lux, strălucire. Se săvîrși ceremonia religioasă a cununiei cu mare magnificență. FILIMON, O. I, 303, cf. ȘĂINEANU, D. U. ◊ (Rar, ca termen de adresare) Magnificența voastră. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Această paradă este mai mare decît toate alte pompe și țîrmonii magnifisențe ale tronului său. MUMULEANU, C. 9/1. A Război de magnificență = război pornit din dorința nobilimii feudale de a-și arăta luxul, bogăția, strălucirea. Războaiele italiene sînt considerate de istoricii francezi ca „războaie de magnificență”. OȚETEA, R. 154. - Pl.: magnificențe. – Și: magneficénță (NEGULICI), magneficínță (id.), manificénță (COSTINESCU, ALEXI, W.), manificínță (PONTBRIANT, D.), magnificénție (STAMATI, D.), magnifisénță s. f. - Din fr. magnificence, it. magnificenza. – Magnificenție, din lat. magnificentia.

MAGNEFICÉNȚĂ s. f. v. magnificență.

MAGNEFICÍNȚĂ s. f. v. magnificență.

MAGNIFICÉNȚIE s. f. v. magnificență.

MAGNIFISÉNȚĂ s. f. v. magnificență.

MANIFICÉNȚĂ s. f. v. magnificență.

MANIFICÍNȚĂ s. f. v. magnificență.

Intrare: magnificență
magnificență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • magnificență
  • magnificența
plural
  • magnificențe
  • magnificențele
genitiv-dativ singular
  • magnificențe
  • magnificenței
plural
  • magnificențe
  • magnificențelor
vocativ singular
plural
magneficență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
manificință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
manificență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
magnifisență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
magnificenție
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
magneficință
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

magnificență, magnificențesubstantiv feminin

livresc
  • 1. Fast, lux ieșit din comun. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. (Urmat de un adjectiv posesiv) Termen de reverență. DEX '09
    • format_quote Magnificența Sa. Magnificențele Voastre. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.