MAGNETÓU, magnetouri, s. n. Mic generator electric de curent alternativ, folosit pentru producerea scânteilor electrice necesare aprinderii amestecului combustibil la motoarele cu aprindere electrică. – Din fr. magnéto.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETÓU ~ri n. Generator electric, care generează între electrozii bujiilor descărcări electrice pentru aprinderea carburantului din cilindrii motoarelor cu ardere internă. /<fr. magnéto
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETÓU s.n. Mic generator electric cu inductoarele formate din magneți permanenți, folosit mai ales pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. [< fr. magnéto].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETÓU s. n. generator electric dintr-un inductor cu magnet permanent, pentru aprinderea amestecului combustibil la motoarele cu electroaprindere. (< fr. magnéto)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

magnetóu s. n., art. magnetóul; pl. magnetóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink