MAGNETOÓPTIC, -Ă, magnetooptici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Capitol al fizicii care studiază fenomenele produse în interacțiunea undelor electromagnetice luminoase cu câmpurile magnetice. 2. Adj. De magnetooptică (1). [Pr.: -to-op-] – Din fr. magnéto-optique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

MAGNETOÓPTIC, -Ă I. adj. referitor la magnetooptică. II. s. f. parte a opticii care studiază efectele câmpului magnetic asupra fenomenelor optice. (< fr. magnéto- optique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

magnetoóptic adj. m . (sil. -to-op-), pl. magnetoóptici; f. sg. magnetoóptică, pl. magnetoóptice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink