MAGNETOMETRÍE s. f. Ramură a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului și anomaliile acestuia. – Din fr. magnétométrie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAGNETOMETRÍE s.f. Măsurarea mărimilor magnetice. ♦ Ramură a geofizicii care se ocupă cu studiul magnetismului terestru. [Gen. -iei. / < fr. magnétométrie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAGNETOMETRÍE s. f. 1. măsurarea variațiilor mărimilor magnetice. 2. ramură a geofizicii care studiază magnetismul terestru. 3. metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice. (< fr. magnétométrie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
magnetometríe s. f. (sil. -tri-), art. magnetometría, g.-d. magnetometríi, art. magnetometríei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
MAGNETOMETRÍE (‹ fr. {i)) s. f. 1. Parte a geofizicii care studiază câmpul magnetic al Pământului și anomaliile acestuia. 2. Metodă geofizică de prospecțiune bazată pe studiul deosebirilor dintre însușirile magnetice ale rocilor și cele ale minereurilor, prin care se urmărește evidențierea zonelor de anomalie, unde există în subsol cantități mari de elemente sau de minerale magnetice. Ca urmare a dezvoltării geomagnetismului și a prospecțiunilor geomagnetice, folosirea termenului de m. este din ce în ce mai rară.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink