magnetogramă sf [At: DN³ / Pl: ~me / E: fr magnétogramme] Diagramă obținută cu magnetograful.

MAGNETOGRAMĂ s.f. Diagramă obținută cu ajutorul unui magnetograf. [< fr. magnétogramme].

MAGNETOGRAMĂ s. f. diagramă obținută la magnetograf. (< fr. magnétogramme)

magnetogramă s. f. (tehn.) Diagramă obținută cu ajutorul unui magnetograf ◊ „Înregistrarea «magnetogramelor» necesită un izolament cu totul special: pereții încăperii din fotografie conțin cinci straturi de aluminiu și aliaje de aluminiu, bune izolatoare magnetice.” Cont. 28 X 77 p. 5 (din fr. magnétogramme, rus. magnitogramma, engl. megnetogram, germ. Magnetogramme; L, OSRI; LTR, LGG, DTP; DN3)

magnetogramă (desp. -to-gra-) s. f., g.-d. art. magnetogramei; pl. magnetograme

magnetogramă (-to-gra-) s. f., g.-d. art. magnetogramei; pl. magnetograme

magnetogramă s. f. (sil. -gra-), g.-d. art. magnetogramei; pl. magnetograme

MAGNETO- „magnet, magnetic”. ◊ gr. magnes, etos „magnet” > fr. magnéto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. magneto-. □ ~biologie (v. bio, v. -logie₁), s. f., ramură a biofizicii care studiază acțiunea cîmpurilor magnetice asupra materiei vii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a curenților produși de mușchii inimii, prin intermediul potențialelor ce apar la suprafața pielii; ~encefalogramă (v. encefalo-, v. -gramă), s. f., encefalogramă înregistrată pe baza cîmpului magnetic; ~fon (v. -fon), s. n., aparat de înregistrare și reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi acoperite cu substanță feromagnetică; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat pentru înregistrarea variațiilor în timp ale cîmpului magnetic terestru; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă realizată cu ajutorul unui magnetograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Parte a geofizicii care tratează despre magnetismul terestru. 2. Măsurare a mărimilor magnetice. 3. Metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară intensitatea cîmpului magnetic; ~pauză (v. -pauză), s. f., limită exterioară a magnetosferei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat de înregistrare și de redare a imaginilor pe o bandă magnetică; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat exterior al atmosferei terestre în care cîmpul magnetic exercită o acțiune intensă; ~terapie (v. -terapie), s. f., fizioterapie realizată cu ajutorul magneților; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre organe vegetale) care se curbează sub influența magnetică.