MAGNETOGRAF, magnetografe, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea variației în timp a intensității câmpului magnetic terestru. – Din fr. magnétographe.

magnetograf sn [At: DEX / Pl: ~e / E: fr magnétographe] Aparat folosit pentru înregistrarea variațiilor în timp ale câmpului magnetic terestru.

MAGNETOGRAF, magnetografe, s. n. Aparat folosit pentru înregistrarea variațiilor în timp ale câmpului magnetic terestru. – Din fr. magnétographe.

MAGNETOGRAF, magnetografe, s. n. Instrument cu care se măsoară și se înregistrează variațiile mărimilor magnetice.

MAGNETOGRAF s.n. Magnetometru înregistrator. [< fr. magnétographe].

MAGNETOGRAF s. n. magnetometru înregistrator. (< fr. magnétographe)

MAGNETOGRAF ~e n. Magnetometru înregistrator. /<fr. magnétographe

magnetograf (desp. -to-graf) s. n., pl. magnetografe

magnetograf (-to-graf) s. n., pl. magnetografe

magnetograf s. n. (sil. -graf), pl. magnetografe

MAGNETO- „magnet, magnetic”. ◊ gr. magnes, etos „magnet” > fr. magnéto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. magneto-. □ ~biologie (v. bio, v. -logie₁), s. f., ramură a biofizicii care studiază acțiunea cîmpurilor magnetice asupra materiei vii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a curenților produși de mușchii inimii, prin intermediul potențialelor ce apar la suprafața pielii; ~encefalogramă (v. encefalo-, v. -gramă), s. f., encefalogramă înregistrată pe baza cîmpului magnetic; ~fon (v. -fon), s. n., aparat de înregistrare și reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi acoperite cu substanță feromagnetică; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat pentru înregistrarea variațiilor în timp ale cîmpului magnetic terestru; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă realizată cu ajutorul unui magnetograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Parte a geofizicii care tratează despre magnetismul terestru. 2. Măsurare a mărimilor magnetice. 3. Metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară intensitatea cîmpului magnetic; ~pauză (v. -pauză), s. f., limită exterioară a magnetosferei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat de înregistrare și de redare a imaginilor pe o bandă magnetică; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat exterior al atmosferei terestre în care cîmpul magnetic exercită o acțiune intensă; ~terapie (v. -terapie), s. f., fizioterapie realizată cu ajutorul magneților; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre organe vegetale) care se curbează sub influența magnetică.